GUVERN peticit cu CIOCIOLINA şi cu VLĂDESCU,un Messia al Finaţelor

COMPONENTA UDMR

Se spune cu îndreptăţire că udemeriştii sunt parteneri loiali la guvernare ,mai mult,că  dispun de oameni politici competenţi.Fără a nega acest lucru ,deranjează enorm obsesiile autonomiste şi discursurile cu tentă irredentist-revizionistă a liderilor uniunii.

CIOCIOLINA politichiei dâmboviţene
Fara alt comentariu,declaratiile politice ale lui Marko Bela asa cum au fost ele citate de presa…

24 noiembrie 2009

“Deocamdată, ceea cev-am spus că se conturează este o colaborare mai strânsă cu PNL şi vă potrepeta că pentru noi este foarte importantă propunerea lui Klaus Johannis în funcţia de premier. În mod firesc am susţinut de la început această propunere şi, în continuare, dacă va exista o majoritate de susţinere a lui Johannis,
vrem să facem parte din acestă majoritate. Nu putem face o distincţie foarte
mare între cele două deziderate, şi anume alegerea preşedintelui şi, în acelaşi
timp, după alegeri, formarea unei majorităţi guvernamentale”, a spus
Marko.

3 decembrie 2009

„UDMR a făcut o analiză foarte serioasă a tuturor şanselor şi posibilităţilor şi am ajuns la concluzia că vom semna o colaborare cu PNL, cu care avem o experienţă îndelungată de conlucrare, atât în Guvern cât şi în opoziţie. Dorim continuarea reformelor, a descentralizării şi o susţinere comună a unui candidat pentru funcţia de prim- ministru- domnul Klaus Johannis, deoarece vom contribui la formarea unui nou guvern şi la constituirea unei majorităţi parlamentare. Această înţelegere
include susţinerea lui Klau Johannis, ceea ce e foarte important, deoarece
numirea acestuia ar putea însemna o schimbare de mentalitate în România,
acceptând ideea unui prim- ministru de naţionalitate germană”, a declarat Marko
Bela.

Liderul UDMR a arătat că susţinerea lui Johannis promite o altă viziune în România, inclusiv în ceea ce priveşte convieţuirea minorităţilor etnice.„Din
aceste considerente am ajuns la concluzia că bom susţine pentru preşedinţia
acea persoană care acceptă propunerea Johannis prim- ministru, deoarece miza
alegerilor nu e neapărat peroana care va câştiga funcţia de preşedinte, ci aşa
cum am spus, o altă viziune, o altă contrucţie în viitorul apropiat pentru
România. De aceea, decizia UDMR este de a-l susţine pe Mircea Geoană,
candidatul PSD, deşi UDMR are un acord cu PNL nu cu PSD”, a mai spus Marko Bela.

8 decembrie 2009″Am întărit intenţia noastră de a colabora cât mai strâns cu PNL. După cum ştiţi şi în perioada campaniei noi am colaborat şi avem o experienţă îndelungată atât în Guvern, cât şi în opoziţie în ceea ce priveşte colaborarea noastră. Dorim în continuare să ne corelăm şi să ne consultăm cât mai strâns cu colegii noştri
din Partidul Naţional Liberal. În rest, UDMR va fi deschisă către orice formă
de guvernare care asigură o stabilitate guvernamentală în România, care asigură
o majoritate parlamentară transparentă privind susţinerea Guvernului respectiv
şi care asigură un program corespunzător privind combaterea crizei şi scoaterea
ţării noastre din situaţia de criză. Dacă se vor îndeplini aceste condiţii,
atunci UDMR va fi deschis către o astfel de majoritate guvernamentală şi către
o astfel de formulă de guvernare”, a expus Marko principiile negocierilor
viitoare convenite.”Nu am stabilit condiţii exclusive, cu cine, în ce condiţii, ceea
ce am spus este că încercăm – la urma urmei este vorba despre o reciprocitate -
încercăm să ne corelăm şi vrem să colaborăm cât mai strâns cu PNL. Ar fi de
dorit să mergem împreună în continuare aşa cum stabilisem către o anumită
formulă, dacă va exista în continuare o voinţă reciprocă şi dacă în continuare
se vor întruni condiţiile necesare”, a mai spus Marko.

16 decembrie 2009″Noi optăm pentru o astfel de soluţie majoritară PDL-PNL-UDMR. Putem concepe şi un guvern format de PDL-UDMR şi minorităţi, dacă colegii din PNL vor considera că nu pot participa într-o astfel de majoritate. (…) În acest moment, eu exclud o astfel de variantă (PSD-PNL-UDMR – n.r.). Luând în considerare contextul actual, eu cred că majoritatea guvernamentală va fi formată cu PDL. Întrebarea este dacă se reuşeşte acest lucru şi cu PNL sau numai cu UDMR şi minorităţile”, a spus Marko.

Fără a mai insista asupra componentei udemeriste a guvernării şi fără a-I condamna pe udemeristi pentru tenacitatea cu care îşi urmăresc obiectivele,profitînd inteligent de atomizarea extreme a clasei politice româneşti ,în opinia mea desemnarea lui Kelemen Hunor la Cultura,Culte şi Patrimoniu a fost o imensă greşeală.

VLĂDESCU –un Messia al  finanţelor – ignorant în utilizarea IP-ului

COMENTARIU : Unde sunt puştile, unde-s pistoalele , experţii în finanţe , oamenii grupării STOICA-STOLOJAN ?

LIPSESC DIN GUVERN Monica Macovei, Sever Voinescu , Stolojan , etc. ,în schimb ne consolăm cu ELENA UDREA pedepsită cu două ministere.

După 20 de ani …

Simpozionul dedicat aniversarii a 20 de ani de la Revolutie a fost marcat de scandal, dupa ce revolutionarul Dumitru Dinca a intrerupt discursul fostului presedinte Ion Iliescu, reprosandu-i ca filmul derulat la debutul sesiunii, cu momentele din 1989, ignora evenimentele din 21 decembrie de la Bucuresti, relateaza NewsIn.

Sesiunea omagiala organizata de Institutul Revolutiei Romane a debutat cu vizionarea unui film realizat de TVR, care evoca momentele din decembrie 1989, pe care fostul presedinte Ion Iliescu l-a prezentat drept “un film sinteza”, recunoscand pe parcursul disputei cu revolutionarul ca documentarul nu este complet.

Dupa film, Iliescu a luat cuvantul, vorbind despre momentele revolutiei si despre persoanele care incearca, de 20 ani, “discreditarea acestui eveniment”. Spre finalul discursului, a intervenit revolutionarul Dumitru Dinca, reprosandu-i fostului presedinte ca a prezentat un film care ignora evenimentele derulate in 21 decembrie 1989 in Piata Universitatii din Bucuresti.

“Daca ne-ati chemat aici, ne-ati chemat pentru un simpozion. Inteleg ca nu este ziua dvs de nastere (…) Sunt profund indignat de faptul ca ati facut un circ! Daca l-ati facut dvs sau altcineva, nu ma intereseaza. In mod deliberat, data de 21 decembrie a fost trecuta cu vederea (in film si in discursul lui Iliescu, n.r.)!”, a vociferat Dinca.

“Da-mi voie, te rog, dle Dinca. Respecta aceasta adunare”, a incercat Iliescu sa calmeze spiritele. “Ati sarit peste 21 decembrie, peste Piata Universitatii, peste oamenii care au fost in Piata Universitatii si au murit acolo…”, a continuat Dinca. In sprijinul acestuia a intervenit si revolutionarul Marin Neculae, care a sustinut ca filmul a fost vizionat anterior si a fost taiat cu intentie momentul 21 decembrie. “Ati spus ca s-a facut trecerea de la dictatura la democratie. S-a facut trecerea de la minciuna la minciuna, de la lipsa de speranta la mizerie”, i-a mai reprosat Dinca lui Iliescu.

Intre timp, senatorul PSD, Ion Vasile, s-a ridicat de pe scaun si a incercat sa-l calmeze pe Dinca, luandu-l pe dupa umar. Cu toate acestea, Dinca, dar si alti revolutionari s-au ridicat de pe scaun si au incercat sa plece din sala.

“Mai, Dinca, o sa ai cuvantul. Eu am deschis aceasta adunare cu un cuvant in calitate de presedinte al Colegiului Institutului, toti vor avea posibilitatea sa se exprime, dar intr-un cadru organizat”, i s-a adresat Iliescu, fara succes, revolutionarii solicitand ca altcineva sa modereze simpozionul.

In momentul tentativei de a parasi sala, Ion Vasile, alaturi de Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu si Petre Roman au incercat sa-i convinga sa ramana la simpozion. Roman a admis ca filmul in cauza “este foarte prost facut, este un film mizerabil”. In cele din urma, chiar Ion Iliescu s-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat spre revolutionari, incercand sa-i readuca la masa. “Filmul nu reflecta adevarul complet, e o sinteza mai putin reusita”, a spus fostul presedinte.

In ciuda insistentelor, revolutionarii au parasit sala, iar Iliescu a afirmat ca “s-a retinut observatia” acestora si ca “o sa recomandam celor din televiziune sa faca un film mai complet”, adaugand in acelasi timp ca interventia lor a fost “neavenita”.

Sergiu Nicolaescu a declarat, la randul lui, ca filmul a fost o greseala. “Nu trebuie sa aratam un film incomplet, trebuia sa respectam adevarul fiecaruia. Pare un film sarbatoresc, unul populist”, a comentat Nicolaescu. De asemeena, el a precizat ca, in decembrie 1989, “oamenii nebuni” au fost cei necesari pentru implinirea revolutiei.

PENTRU CONFORMITATE:

Sursa: HotNews

Absolut jenat…..

După 20 de ani,  vedem că în loc să manifeste respectul cuvenit jerfei celor care încă mai întreabă de dincolo de morminte, profitorii Loviluţiei din Decembrie încă se mai ceartă.

Cei doi protagonişti ai scandalului reprezintă două categorii de profitori. Iliescu pe cae care s-au implicat cu tupeu şi nerişinare în politică deşi trebuiau să stea deoparte, celălalt pe cei care consideră că lui şi găştii sale li se cuvin drepturi suplimentare, drepturi care ar trebui ca la piedestalul aşazisului lor eroism (asta nu o voi comenta acum), trebuie să fie depuse tot felul de înlesniri.

Cei mulţi şi decenţi care au fost în stradă în acele zile, la final s-au dus acasă şi şi-au văzut de treburile lor. Gloanţele care zburau prin aer, îi ameninţau pe toţi.

Adevăratul premiu pe care acest popor trebuia să-l primească, după cum s-a strigat în acele zile tulburi, “raţia de libertate”. Punct. Nimeni din cei ieşiţi în stradă nu a strigat “Vrem spaţii comerciale”, “Vrem indemnizaţii”, “Vrem …”…

Sa strigat “Jos Ceauşescu”,  “Jos comunismul”, “Libertate”…

Poate tocmai pentru că cei mulţi, au murit ca fraierii, iar cei care au continuat să trăiască au crezut că lucrurile se vor aranja de la sine, au făcut ca celor care aveau un trecut de care se temeau sau le era  ruşine,  să ajungă la putere…  De asemenea cei care aveau gura şi tupeul destul de mari au petrecut două decenii arogânduşi meritul căderii lui Ceauşescu.

Scenariul loviturii de stat PNL-PSD

L-am auzit ieri pe Antonescu spunând că a cerut Curţii Constituţionale să îi lămurească dacă poate sau nu preşedintele să desemneze premierul sau acesta trebuie să facă ce zice majoritatea parlamentară. Normal că nu a precizat că era vorba de acea “majoritate” cu care defilau şi care era formată din PNL, PSD, UDMR, PNŢcd (aripa fără ştampilă, cea cu ştampilă , deci oficială), minorităţi, pentru că de facto acum nu mai avem acea zisă majoritate.

De ce?

Pentru că i se va arăta Constituţia:

ARTICOLUL 103

Investitura

(1) Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.

Deci, da, dacă există acea majoritate trebuie să se consulte. Din asta, ca de obicei Antonescu va deduce că Preşedintele era obligat să-l numească pe el. Cum Băsescu nu va face asta, Antonescu va sări că Preşedintele a încălcat Constituţia, deci musai să-l demită.

Şi începe circul.

Preşedintele e suspendat, automat Geoană devine preşedinte interimar. Se mai întâmplă ceva,fix în perioada de suspendare. Va fi demis guvernul. În grabă, Antonescu va deveni premier şi va face un guvern PNL-PSD-UDMR.

Şi iată-ne în situaţia din vremea lui Tăriceanu cu diferenţa neesenţială că PSD va fi oficial la guvernare. (Atunci se făcea că plouă).

Eu zic că acest scenariu e destul de simplu pentru a putea deveni real.

Şi mai  cred că arată ca o lovitură de stat deoarece se va folosi acelaşi procedeu, forţarea Constituţiei, care a făcut ca să pară că e necesar ca pentru acuzaţii de drept comun, Năstase avea nevoie de acordul parlametarilor pentru a fi trimis în judecată, sau în cazul celeilalte suspendări.

Vremea colindelor,vremea reformelor

Vizibil emotionat,Basescu a fost validat pentru un nou mandat prezidential de catre Curtea Constitutionala.Acum ,Basescu se afla la ceasul marilor decizii ,deciziile pe care le va lua in urmatoarele ore-zile vor influienta decisiv felul in care istoria va retine cel de al doilea mandat Basescu.Azi vor avea loc negocieri dupa care Basescu,aflat in fata unei decizii de maxima responsabilitate va desemna noul premier.Pentru a doua oara soarta ofera PNL posibilitatea de a participa la actul guvernarii.Dupa parerea mea insa PNL va rata datorita umorilor lui Chucky-Crinolina aceasta sansa si se va misca pe o traiectorie trasata de bagheta lui Costache Patriciu.In aceste conditii Basescu va desemna un premier care va beneficia de o majoritate fragila constituita in jurul PDL,cu participarea UDMR, Minoritatilor [altele decit cea maghiara] si a grupului independentilor iar Crin -Chucky Antonescu ,beneficiind de serviciile televiziunilor mogulilor , va poposi in bataturile romanilor intrebind:PRIMITI CU CAPRAGEOANA ?E vremea colindelor,vremea reformelor….

http://naspa.forumgratuit.ro/aliante-si-guvernevanatoare-de-ciolan-f57/vremea-colindelorvremea-reformelor-t582.htm#1739

România s-a îmbrăcat ca o mireasă

A venit Iarna.

România s-a înveşmântat în haine noi, albe, de mireasă.

Schimbarea de anotimp, ne-a adus un nou Preşedinte. Urmează să se facă şi un guvern.

Vântul schimbării pare că bată şi prin haitele pesedistă şi penelistă.

În cele două partide, situaţia pare oarecum asemănătoare. Antonescu şi Geoană par a fi trântit explicit uşa în nasul celor care ar dori să negocieze formarea unui nou guvern. Pe de altă parte, după infecta campanie electorală la care am asistat cei din cele două partide se tem ca dracu’ de tămâie de alegerile anticipate. Pe de altă parte, guvernul se poate face şi fără ei, deja mulţi au părăsit resperctivele ambarcaţiuni.

În PSD colţii diferitelor grupări sunt deja în grumajii celorlalţi, aşa cum se întâmplă în haitele de lupi când tensiunea schimbării şufului haitei pare iminentă.

La PNL tensiunile se simt, dac ghiarele şi colţii încă sunt în aşteptare. Acolo, după cum l-am văzut pe Tăriceanu, mi se pare că cei care au acum haita în custodie, colţii au cam fost piliţi. S-ar putea să fie doar o părere. Acolo marea problemă faţă de propriul electorat este Pactul Ruşinii pe care Antonescu l-a semnat în numele partidului cu PSD-ul.

Se văd oarece mişcări şi prin media. Realitatea tv şi Antena3 sunt parcă într-un fel de regrupare. De la Antena3 pare să răzbată on fel de bucurie nemărturisită. Prin realegerea Preşedintelui Băsescu angajaţii de acolo nu şi-au pierdut obiectul muncii. Mă întreb însă: Oare cei care le-au burduşit conturile, vor continua să fie destul de nătărăi încât să finanţeze în continuare nişte oameni care nu se pricep să îşi facă meseria? Încă de la crearea postului singurul său obiectiv a fost denigrarea unui singur om: Băsescu. Ce au reuşit cu adevărat? Pe de o parte au reuşit să ţină în atenţie omul pe care doreau să-l distrugă, dar cum nu se pricepeau şi pentru că ceea ce nu te ucide te întăreşte, şi ei au reuşit să-l întărească pe Băsescu, deci tot ce au reuşit să facă a fost să se decredibilizeze şi să se facă de râs.

În rest, ce să mai zic?

Ieşiţi din case… Bucuraţi-vă de iarnă… e incredibil de frumos afară…

Si clopoţeii: cling, cling …

Cum era de aşteptat, preşedintele ales al României a fost validat.

Iarăşi cum era de aşteptat, politicienii continuă cu prostiile. Pur şi simplu nu îi interesează că ţara asta trebuie condusă, că trece print-o criză care să facă o mulţime de oameni să sufere îngrozitor.

Dacă aveau o minimă demnitate, ar fi spus: “OK, campania electorală s-a terminat. Acum am pierdut dar data viitoare vom încerca iar”

Nu, aceşti indivizi, mulţi dintre ei cu lucruri extrem de urâte scunse sub covor nu mai contenesc cu a urla că a fost fraudă, că de fapt ei sunt cei care au câştigat dar ceilalţi, cum spunea Ponta: “Au furat mai mult”. Adică nici ei nu sunt tocmai uşă de biserică. Normal, paiul din ochiul celuilalt e mai mare şi mai voinic.

Eu ştiam că dacă acuzi pe cineva de ceva, trebuie să aduci dovezi. Dacă dovezile pe care le-ai adus se dovedesc a nu susţine ceea ce ai afirmat, atunci trebuie să plăteşti pentru calomnie.

Din dovezile atât de elocvente cu care tot defilează PSD-ul am constatat că domnului Băsescu i-a crescut numărul de voturi mai mult decât domnului Geoană.

Pe ăsta îl auzeam spunând că dacă nu va fi ales Preşedintele României se va retrage din fruntea Partidului pentru că aşa e normal  (la fel a spus şi Antonescu). S-au răzgândit. Nu se mai retrag.

Antonescu mai nou dacă a văzut că nu-i rost să fie Preşedinte se vede acum Premier. Doar aşa şi-ar putea duce la îndeplinire nu ştiu ce program.  Din păcate pentru el Românii i-au zis “Ho”. Poate pentru că au văzut ce a făcut un alt guvern condus atunci de un alt liberal: Tăriceanu. Ăla ne asurzea cu duduiala economiei, dar la final vistieria era goală.

Pe de altă parte, Mircea Geoană, declara ieri, când deja se prefigura faptul că renumărarea voturilor îi va aduce lui Traian Băsescu mai multe voturi validate, că se va duce cu jalba-n băţ la CEDO pentru că…  şi pentru că …   şi pentru că …

Absolut penibil… ţi se face şi milă când vezi ce handicap mental au unii, pentru că a lipsi simtul penibilului este un handicap îngrozitor…

Doamne, ce păcat că a murit Caragiale ..

Enterprisse sa intervină!!ASCULTÎNDU-L PE GIONEL, SĂ RENUMĂRĂM NIŢEL

Trăim într-o societate bolnavă,societate în care ambiţiile unui PROSTĂNAC NAŢIONAL pun pejar o naţiune întreagă. Nefiind capabil să accepte faptul că în pofida faptului că a beneficiat pe lângă un substanţial SPRIJIN EXTERN şi de extraordinarul sprijin a şase partide şi a unei campanii mediatice de diabolizare a contracandidatului care a avut ca aliat doar POPORUL ROMÂN , GIONEL ORFĂNEL al PSD şi ginere al soacrei sale acuză FRAUDĂĂĂ. Klingtonianul Nicolăescu –Duvăz fantazează,mogulizaoarele fac spume. Enterprisse sa intervină!!ASCULTÎNDU-L PE GIONEL, SĂ RENUMĂRĂM NIŢEL

DELICIOS COMENTARIUL BLEEN:Băsescu s-a fraudat

După renumărarea voturilor din 24 de judeţe, s-a stabilit că 583 din voturile anulate îi aparţineau lui Băsescu iar 510 lui Geoană. Se adevereşte ceea ce a zis Băsescu odată: “Eu sînt cel mai mare duşman al meu.” Însă nu credeam să se duşmănească în aşa hal încît să se fraudeze singur.

UPDATE 12.48. Băsescu 626, Geoană 547. (Impactnews)

UPDATE 13.10. Au fost recuperate 0,85% din voturile nule (Băsescu 629, Geoană 551)

http://bleen.ro/politix-si-obelix/2009/12/12/basescu-s-a-fraudat/

pesedista DRĂGOTESCU :Rezultate de la renumărarea voturilor nule: avantaj usor Basescu

Corina Drăgotescu (2009-12-11 20:57:41)
14743 vizualizari

Ora 20,41 – Renumărarea voturilor nule de la Ilfov s-a terminat. Au fost găsite 71 de voturi valide, din care 34 pentru Băsescu şi 37 pentru Geoană. BEC va dispune modificarea proceselor verbale care-i privesc pe cei doi candidaţi.  În Ilfov au fost 2936 voturi nule.  Ora 20,49 - S-a încheiat renumărarea şi pentru sectorului 1. Au fost găsite 43 voturi valabile, din care 27 pentru Traian Băsescu şi 16 pentru Mircea Geoană. În sectorul 1 au fost 1906 voturi nule. Vezi şi alte rezultate în interior.

Ora 21,40 – S-a încheiat judeţul Călăraşi şi s-au validat 72 de voturi, din care 37 pentru Băsescu şi 35 pentru Geoană. La Călăraşi au fost 2618 voturi nule.

Ora 22 – Vedeta este sectorul 4, unde au fost revalidate doar 8 voturi, din care 6 Băsescu şi 2 Geoana. Nule erau 2027.

Ora 22,30 – S-a încheiat sectorul 3. Au fost găsite 38 de voturi valabile, din care 22 pentru Băsescu şi 16 pentru Geoană. Sectorul 3 a avut 2782 voturi nule.

Ora 23,10 - A fost renumarat sectorul 6. Revalidate – 14 voturi, din care 8 Băsescu şi  6 Geoană. Numarul de nule – 3018

Ora 23,30 – Sectorul 5 a recuperat 24 de voturi, din care 17 la Băsescu şi 7 la Geoană. Numărul voturilor nule era de 1739.

Ora 9

Alba 27 din care 15 Basescu, 12 Geoana  VN 1942

Covasna 32 din care 28 Basescu 4 Geoana  VN 1484

Galati 79 din care 34 Basescu, 45 Geoana VN 4376

Giurgiu 72 din care 32 Basescu 40 Geoana VN 2430

Ialomita 61 din care 24 Basescu, 37 Geoana VN 1954

Mehedinti 53 din care 32 Basescu, 21 Geoana VN 1907

Neamt 81 din care 46 Basescu, 35 Geoana VN 4038

Olt 61 din care 25 Basescu 36 Geoana VN 3477

Prahova 48 din care 28 Basescu, 20 Geoana VN 5362

Sibiu 21 din care 15 Basescu, 6 Geoana VN 2409

Teleorman 66 din care 33 Basescu, 33 Geoana VN 3602

Vrancea 29 din care 16 Basescu, 13 Geoana VN 2868

Sectorul 2 26 din care 15 basescu, 11 Geoana VN 2593

Arad 27 din care 16 Basescu, 11 Geoana VN 2139

Arges 73 din care 31 Basescu, 42 Geoana VN 3730

In momentul de fata Basescu are 541 iar Geoana 485

Total voturi recuperate 1026, din 22 de circumscriptii. Total circumscriptii 48

Dupa aceste judete s-au recuperat 1026 voturi valabile, adica 0,74% din total voturi nule. Pe candidati: 0,39% pentru Basescu si 0,35% pentru Geoana

Ora 11

Harghita 17 din care 11 Basescu, 6 Geoana VN 1860

Maramures 27 din care 15 Basescu si 12 Geoana VN 2047

Satu Mare 23 din care 16 Basescu si 7 Geoana VN 1612

Total intermediar 583 Basescu, 510 Geoana

Voturi recuperate 1093, adica 0,79%, din care 0,42% Basescu si 0,37% Geoana

Ora 12

Dambovita 80, din care 43 Basescu , 37 Geoana VN 4110

Tulcea 7 din care 3 Basescu, 4 Geoana VN 1247

Total intermediar 629 Basescu 551 Geoana

Total voturi recuperate1180, adica 0,85%

Procente pe candidati Basescu 0,45%, Geoana 0,40%

Total circumscriptii  27

Nota Impactnews Urmatoarele date in jur de ora 16

http://www.impactnews.ro/Alegeri/-Rezultate-de-la-renum%C4%83rarea-voturilor-nule:-avantaj-usor-Basescu-25153

Fosta dizidenta anticomunista Doina Cornea si “Lumpenii din Piata Operei “-by Dya din Canada

AM FOST LA VOT,AM VOTAT PROBASESCU SI VA INVIT SA CITITI un articol din presa romaneasca a diasporei .Sper ca seniorul de Gerulia sa accepte publicarea pe blog ,mai mult, poate il convinge si pe adorabilul Blue sa imi acorde gazduire.
Fosta dizidenta anticomunista Doina Cornea a declarat recent ca manifestantii de la Timisoara, din Piata Operei, care l-au huiduit copios pe Mircea Geoana, i-au amintit de mineriade si ca se vedea pe chipul lor ca erau oameni de “slaba calitate”.Martea trecuta, Mircea Geoana, Crin Antonescu si Gheorghe Ciuhandu au participat la o manifestare electorala organizata in Piata Operei din Timisoara. Mitingul a fost bruiat de circa doua-trei mii de timisoreni – dupa spusele unor martori oculari, printre care scriitorii Mircea Mihaies si Daniel Vighi -, care au iesit in strada sa protesteze impotriva prezentei lui Mircea Geoana si a simbolurilor PSD in Piata Operei, punctul zero al Revolutiei din decembrie 1989.Posturile de televiziune controlate de adversarii lui Traian Basescu au prezentat evenimentele exact pe dos, sustinand ca in Piata Operei au fost prezenti circa 3.000 de sustinatori PSD si doar cateva sute de simpatizanti PDL, care s-au dedat la acte de violenta. Varianta aceasta a fost insa infirmata de reprezentantii Jandarmeriei, care au negat ca in Piata ar fi avut loc acte de violenta sau ca manifestantii anti-PSD ar fi purtat insemnele vreunui partid politic.Protestele de la Timisoara au fost continuate in zilele urmatoare de sute de romani adunati in strada in alte orase ale tarii (Sibiu, Cluj, Brasov, Targoviste s.a.), pentru a manifesta impotriva partidului lui Ion Iliescu si a celor care il sustin.BranPe acest fond de evenimente, declaratia Doinei Cornea a socat prin caracterul ei ofensator fata de protestatarii anti-PSD. Intr-o scrisoare deschisa, Brindusa Armanca, o binecunoscuta ziarista din Timisoara, i-a amintit Doinei Cornea ca declaratiile ei par desprinse din revista Romania Mare, unde Corneliu Vadim Tudor o “executa” pe fosta dizidenta dupa aceleasi criterii dupa care ea ii judeca acum pe timisoreni: “Nu ideile v-au fost batjocorite acolo, nu curajul v-a fost luat la bani marunti, nu idealurile v-au fost contestate, fiindca decredibilizarea se face cu mijloace primitive si detestabile. V-au fost ridiculizate infatisarea, vocea, imbracamintea, varsta, statura. Ati fost «executata» dupa… fizionomie”, arata Brandusa Armanca in scrisoare. Ziarista ii mai aminteste Doinei Cornea ca, “in decembrie 1989, cand am iesit cu zecile de mii, aratam prost. Eram hraniti prost, imbracati prost. Eram mai toti «oameni de slaba calitate»”.Intamplarea imi aminteste de evenimentele din septembrie 2004 de la Montréal, cand ministrul Culturii de atunci, Razvan Theodorescu, spunea despre manifestantii anti-Iliescu din Piata Romaniei ca sunt “cretini, lumpeni, adica marginali, adica scursurile societatii”, iar impresiile lui se bazau tocmai pe infatisarea manifestantilor. Despre Cristian Pavaluca, cel care a aruncat in Ion Iliescu cu o bucata de branza imputita, fostul ministru al Culturii spunea ca era “expresia ratatului”.“Ratatul” lui Razvan Theodorescu, Cristian Pavaluca, un inginer care parasise Romania dupa Mineriada din 1990, lucreaza astazi pentru Uniunea Europeana, in cadrul Directoratului General pentru Traduceri de la Luxembourg, pentru un salariu de vreo cinci ori mai mare decat castiga Razvan Theodorescu pe vremea in care era ministrul Culturii.La fel ca si evenimentele recente de la Timisoara sau din celelalte orase ale tarii, protestele din septembrie 2004 de la Montréal nu erau neaparat pro-Basescu, ci mai ales impotriva fostilor comunisti care s-au instalat la putere in Romania, in 1989.La alegerile din 12 decembrie 2004, 97% dintre cei care s-au prezentat la urne la Montréal au votat in favoarea lui Traian Basescu si cred ca situatia se va repeta, in mare masura, si la alegerile de duminica aceasta. Sa intelegem ca aceia care vom merge duminica la vot suntem “oameni de slaba calitate”?

preluare PAGINI ROMANESTI
PS Cei din vechea echipa portocalie ma cunosc, dintre distinsii blogeri de aici ma cunosc mai putini,eu insa va stiu pe toti, absolut pe toti.Va citesc cu regularitate si interes. Numai bine tuturor.

De Crăciun se pregăteşte o lovitură de stat?

Mă uit la România.

În acest moment, avem un Preşedinte ales nevalidat, un guvern demis şi un Parlament care pur şi simplu nu se prezintă la muncă pentru a nu fi nevoit să se exprime într-un fel sau altul în ceea ce priveşte Guvernul.

Păi sună a un fel de lovitură de stat.

Am auzit pe cineva spunând o chestie: cică în data de 21 Decembrie 2009 mandatul Preşedintelui Băsescu expiră, deci automat Preşedintele Senatului devine Preşedinte interimar. Astfel cică va putea să numească Premier pe cine va dori.

Aşa să fie?

Să vedem ce zice coana Constituţia:

ARTICOLUL 83
Durata mandatului

(1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.

(2) Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales.

(3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

ARTICOLUL 97

Vacanţa funcţiei
(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

ARTICOLUL 98

Interimatul funcţiei

(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.

(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.

Din câte văd eu, cf. art 97 acum nu suntem în una din situaţiile pentru declararea vacanţai funcţiei prezidenţiale. Deci Preşedintele Senatului nu are cum să devină Preşedinte interimar la data de 21 Decembrie 2009, doar pentru că Preşedintele ales nu e validat. Iar de la art. 83 pct (2) vedem că Preşedintele României îşi exercită funcţia până când noul preşedinte îşi depune jurământul.

Dacă Geoană&co se mizează pe asta pentru preluarea puterii în România împotriva voinţei poporului, se situează în ilegalitate. Constituţia nu e de partea lor. Şi asta e deosebit de grav.

Cred că ar cam fi cazul ca cei care blochează România în condiţiile de criză în care ne aflăm, punând astfel în pericol siguranţa naţională să răspundă pentru asta.

VÂNTU aude zăngănit de cătuşe ?

VÂNTU aude zăngănit de cătuşe ?

Vă sugerez să lecturaţi atent rândurile de mai jos .În această după amiază conform HotNews ,Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu a fost dat in consemn la frontiera intr-un dosar deschis de procurori in vara acestui an in cazul Nicolae Popa, considerat mana dreapta al celui care trece drept parintele FNI, au declarat pentru HotNews.ro surse apropiate anchetei. Popa a fugit din tara in urma cu noua ani dupa prabusirea Fondului National de Investitii. A fost condamnat in dosarul FNI in iunie 2009 la 15 ani de inchisoare. Tot atunci, s-a emis un mandat european de arestare. Popa a fost arestat provizoriu in Indonezia pe data de 2 decembrie. Ministerul Justitiei ca transmis miercuri cererea de extradare a lui Nicolae Popa din Indonezia.Găsiţi detalii la

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6703342-surse-sorin-ovidiu-vantu-este-dat-consemn-frontiera.htm

Începe era domniei legii ? VÂNTU aude zăngănit de cătuşe ?

Homo hominis lupus

Motto:

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…
Eu cam aşa văd povestea de amor dintre laberali şi pesedei…o chestie conjuncturală, nimeni neavând nici cea mai mică intenţie ca să facă o treabă serioasă.

O vorbă deşteaptă şi veche, spune: “Homo hominis lupus”.

Vedem că tot felul de ciudaţi sar la gâtul lui Băsescu. Asta dă senzaţia de unitate. Doar senzaţia. În realitate vedem că fiecare e de acord să se facă ceva doar dacă meritele îi revin. Dacă nu, mai bine să nu se facă până îi vine lui rândul la tribuna premianţilor, chiar dacă asta poate însemna suferinţă. Iar dacă nu au pe cine să sfâşie, se sfâşie între ei…

În campania electorală am putut vedea un Antonescu şi un Geoană care se porcăiau ca la gura cortului, apoi brusc, s-au trezit iar amorezaţi unul de altul. Treaba e că dacă se întâmplă ca unul din ei să găsească o bucăţică de caşaval, hop, gata cu amoarea.

După alegerile parlamentare, laberalii s-au încăpăţânat şi nu au acceptat să intre la guvernare decât dacă primesc funcţia de premier.

Să fim serioşi, Tăriceanu a arătat ce dezastru înseamnă un premier laberal (folosesc acest termen pentru a nu jigni liberalismul). După o creştere şi o uimitoare “duduială” a economiei, am văzut că vistieria era goală. Criza economică a găsit aici unul din cele mai fertile terenuri din lume.

Mulţi politicieni ne spun că tot ce fac, fac spre binele românilor.

Adică între o perioadă când o criză economică fără egal în ultima jumătate de secol binele pentru aceşti indivizi înseamnă legarea de mâini şi de picioare a Guvernului? Motivaţia e cel puţin ilară: “Singurul Guvern acceptabil e unul care să-l aibă pe Klaus Johannis premier”.

Ei, nu zău! Adică un primar care, cu toate că are în spate o mulţime de ani în funcţia de primar al Sibiului, nu a reuşit să facă o şosea de centură măcar, e soluţia miraculoasă pentru România?

Rahat. Aceşti oameni nu sunt penibili, reprezintă efectiv un pericol sa siguranţa naţională a României…

Da, bine spune cine spune: “Homo hominis lupus”

PROSTY-CRONICA UNUI RAZBOI PIERDUT (Cronicile din Gerulia)

MOTTO :
Azi noapte l-am visat pe tata ,
Acesta stătea pe un nor ,
Ce avea pe cap chipiul
Si AK-emul la picior.
Tata mi-a spus cu glas duios,
Mircea, băiatul meu frumos
Te du şi te avîntă –n luptă
Şi ,să revii victorios.

Ieri,de cruntă bătălie
Se gătise Prostănacu
Şi jurase că învinge
Pe icoana ce-i dăduse
Bunul popă din Tanacu.
Tatăl său din cer veghează,
Soacra îl îmbărbătează ,
Crin şi Marko îi tot spun:
Nu eşti singur, eşti cu noi ,
Am spus că în turul doi
Noi cu tine vrem să fim,
Te ajută şi don Jiji ,
O să vină şi Vadim.
Ori învingem ori murim,
Du-te Mircea la război.

Tobe bat şi cornii sună ,
Geoană oştile –şi adună.
Vin năvalnic pesediştii,
Looserii şi fripturiştii
Cheamă pulimea la urne
Ca în vremurile bune
Când încă bietul Năstase
Nu avea mai multe case
Şi nu cunoşteam maneaua
Iar în pod, la Cotroceni
Cânta sumbru Cucuveaua.

Nu mă întrebaţi acum
Despre ce-am vorbit cu ruşii,
Despre tainicele-mi drumuri.
Poate veţi afla cândva
Ce am vorbit la Moscova
Şi tot ce mi-a şoptit stăpînul,
Dar,azi, să ştie tot românul ,
Vai de biata ţărişoară ,
O să fie vai şi-amar
De nu-l voi zdrobi acum
Pe infamul Marinar.

Eu am vrut aceste vorbe
Să le spun la Timişoara ,
Să audă toată ţara ,
Dar infamii pesedei
s-au vădit a fi mişei ,
Au chemat mulţimi în piaţă ,
Să huiduie copios.
Atunci,m-am retras strategic
Fugind pe uşa din dos,
Fără să renunţ la luptă,
Totul a fost sub control,
Lângă un monument symbol ,
Am vorbit la Adamclisi ,
Spunînd seara în bună pace ,
Ce vrem noi, ce putem face .

Bravii mei, vă spun la rece,
Fără patimă şi ură :
Băse trebuie să plece ,
Am răbdat destul cinci ani
Pumni în plex, bocanci în gură.
Voi ştiţi tot ce a spus Nica,
Pedeliştii voturi fură
Cu sacoşe, autobuse .
Chiar de ei sunt la butoane
Şi noi mai avem resurse .
Ştiţi că mogulii cei buni
Au pus totul la bătaie ,
bani ,putere,influienţă,
Ne-au dat televiziuni
Unde Badea şi Ciutacu
Ctepulea, Oana Stancu
Zilnic vor prosti poporul
folosind televizorul.

Avem tactici de gherilă,
l-aşi văzut pe Dumitrescu ,
ce capcană a întins,
pe infamul de Băsescu
ce se luptă cu sistemul
păstorit de Iliescu
cum în corzi el l-a împins ?
Zău, a meritat toţi banii
Adunaţi când făcui cheta ,
Numai ca să-I văd figura
Ce-o făcu , văzînd caseta
Cu puştiul de la Ploieşti.

Vom porni curînd la luptă,
Buciumaţi în patru zări
Pentru când ca sosi ceasul
Marii noastre confruntări.
Fiţi viteji şi fără teamă ,
Am victoria în palmă .
Izolat Bsescu este
Şi extrem de vulnerabil.
Încă de la Ciofliceni
Noi am creionat cu toţii
Planul nostru admirabil,
Marşul către Cotroceni .
Toţi să fiţi viteji ca leii
Şi ca vulpea de vicleni.
Lansaţi zvonuri în cascadă,
Cât mai multe acuzaţii.
Când vi se cere-o dovadă ,
Ieşiţi la televiziuni
Şi lansaţi alte minciuni.

Spun,încălecînd pe-o şa
Că povestea….VA URMA
Dacă vă interesează
Nu uitaţi ca să citiţi
Cronici din Gerulia.

Românii au decis: FĂRĂ PROSTĂNACI

„Cei care luptă împotriva propriului popor pot câştiga bătălii, dar pierd cu siguranţă războiul”.

Aceasta e o lecţie pe care Mircea Geoană nu o ştia .

De fapt de ce a pierdut Geoană alegerile prezidenţiale?

Pentru că a mizat pe orice în afară de propriul popor.

S-au aliniat în urma sa tot felul de oameni care sunt percepuţi ca având interese care nu sunt coincidente cu ale electoratului.

Prin prezenţa încă în PSD a lui Ion Iliescu, în postura de mentor, Geoană s-a lipit direct la trecutul comunist al României, trecut pentru depăşirea căruia, în urmă cu două decenii au murit oameni.

Din punct de vedere simbolic, semnarea la Timişoara a acelui acord cu Primarul oraşului a fost perceput ca un gest de sfidare la adresa celor care au murit sub gloanţele regimului comunist muribund.

Din spatele lui Geoană se simţea răsuflarea de gheaţă a aşazişilor moguli.

Două trusturi media au dat tot ce au putut pentru distrugerea domnului Băsescu. Au reuşit doar să se decredibilizeze şi dacă ar avea o minimă onoare ar începe demersurile de autodesfiinţare.

Acelaşi lucru ar trebui să-l facă şi casele de sondare a opiniei publice. Au fost, ce-i drept în marjele de eroare dar, ca şi la alegerile parlamentare şi ca şi la primul tur al alegerilor prezidenţiale au greşit exact în acelaşi sens.

A mai fost acolo partea din maghiarime care susţine liderii care suspectaţi a se fi îmbogăţit neruşinat de repede, a fost un Vadim-Tudor, perceput ca măscăriciul politicii româneşti, un George Becali, singurul parlamentar european care a mers direct din arest la Bruxelles unde a arătat că nu ştie nici măcar să citească.

Cu aceeaşi indecenţă, pe ecranele televizoarelor încă mai apar o mulţime de parlamentari care consideră că aburelile din capul lor sunt voinţa poporului.

Ar mai putut învăţa această lecţie şi la Referendumul pentru vot uninominal. Atunci şi-au dat măsura valorii când au făcut un aberant sistem de vot. A mai fost şi referendumul pentru demiterea Preşedintelui.

O altă bombonică pe colivă a fost şi oroarea pe care clasa politică o arăta faţă de, atenţie, ideea de referendum, deci faţă de consultarea populară în ceea ce priveşte reformarea Parlamentului.

Lecţia pe care parlamentarii nu au înţeles-o este că sunt acolo unde sunt nu pentru că ar fi nişte semizei destinaţi să fie în vârful piramidei ci pentru că românii i-au trimis în fotoliile Parlamentului pentru a-i reprezenta.

Acesta este drumul singur spre lada de gunoi a Istoriei.

Aceste alegeri au fost probabil unul din momentele cruciale din istoria româniei. Poporul român a arătat că întoarcerea la spectacolele cu drapele roşii şi laude la adresa  Iubitului Conducător nu mai au loc în ţara asta.

Poporul a mai arătat că nu mai e atât de naiv ca in urmă cu două decenii. Atunci un Ion Iliescu provenind din nomenclatura comunistă, a fost împins la putere de un popor minţit şi manipulat. Atunci o singură televiziune a fost destul, acum două trusturi media mult mai bine aspectate decât TVR-ul de atunci, au reuşit doar să se facă de râs.

Este vremea ca dosarele închise prin îndepărtarea doamnei Monica Macovei să îşi reia cursul, să se pună sub lupă poveşti cum a fost Afacerea Sterling sau alte asemenea.

Mai este cazul ca cineva să se aplece mai atent asupra vizitei lui Geoană la Moscova pentru a se vedea de ce a fost ţinută la secret, mai ales că acolo s-a întâlnit cu un ofiţer GRU, ar trebui să se explice de ce Mircea Geoană s-a întâlnit cu Vântu… şi ar mai fi.

Până una alta, românii au ales. Vrea să  fie cu adevărat inclusă între popoarele europene civilizate şi nu nişte slugi ai unor stăpâni din respiraţia cărora se simte suflul de gheaţă al Siberiei.

Bravo România…

Alegeri Prezidenţiale 2009, Turul 2 – Exit poll

ora 9:30

• Exit-poll INSOMAR: Mircea Geoana – 52% ; Traian Basescu 48%.
• Exit-poll CCSB: Mircea Geoana – 52% ; Traian Basescu 48%.
• Exit-poll CSOP: Mircea Geoana – 50,5% ; Traian Basescu 49.5%.

ora 11:30

• Exit-poll INSOMAR: Mircea Geoana – 53,7% ; Traian Basescu 46,3%.
• Exit-poll CCSB: Mircea Geoana – 53% ; Traian Basescu 47%.
• Exit-poll CSOP: Mircea Geoana – 52,5% ; Traian Basescu 47,5%.

ora 13:30

• Exit-poll INSOMAR: Mircea Geoana – 52,3% ; Traian Basescu 47,7%.
• Exit-poll CCSB: Mircea Geoana – 52% ; Traian Basescu 48%.
• Exit-poll CSOP: Mircea Geoana – 50,8%% ; Traian Basescu 49,2%.
• Exit-poll CURS: Mircea Geoana – 52% ; Traian Basescu 48%.

ora 15:30

• Exit-poll INSOMAR: Mircea Geoana – 53,4% ; Traian Basescu 46,6%.
• Exit-poll CCSB: Mircea Geoana – 52,7% ; Traian Basescu 47.3%.
• Exit-poll CSOP: Mircea Geoana – 50,8%% ; Traian Basescu 49,2%.
• Exit-poll CURS: Mircea Geoana – 52% ; Traian Basescu 48%.

ora 16:00 (E vorba de un SITE proGeoană)

• Exit-poll CSOP: Mircea Geoana – 49,6% ; Traian Basescu 50,4%. ¤¤¤¤¤
  
• Exit-poll INSOMAR: Mircea Geoana – 51,5% ; Traian Basescu  51,5%.
• Exit-poll CCSB: Mircea Geoana – 52% ; Traian Basescu 48%.

¤¤¤¤ Atenţie, e primul sondaj, unde conduce Băsescu (Am luat datele doar de pe siteuri care de-a lungul timpului au fost în tabăra AntiBăsescu)

Verde incredibil

Din difuzoare se auzi ca avionul va intarzia in jur de 4-5 ore din cauza unei ninsori prea abundente.

Se indrepta spre micul restaurant din aeroport.

Cand intra, o vazu. Statea singura la o masa intr-un colt al incaperii.

O cunoscuse cu vreo sase luni in urma.

O vazuse pe marginea drumului.

Statea dezorientata parca, langa o masina rosie. Opri.

Afla ca masina avea pana, roata de rezerva era si ea sparta iar telefonul mobil nu avea semnal.

Atunci, o transportase pana la un service aflat la vreo 15 kilometrii.

Ce ii ramasese in cap, erau doua chestii.

Prima, ochii de un verde incredibil si faptul ca la despartire ii daduse o carte de vizita. ”Ne vom revedea”, ii spuse femeia.

I se insurubase in cap siguranta cu care vorbise si ca femeia cu ochi incredibili regizoare de film. Ii daduse si el o carte de vizita.

Cand il vazu, fata i se lumina.  Din priviri il invita sa ia loc.

Dupa politeturile preliminare discutia evolua. Parca se cunosteau dintotdeauna.

Isi povestira vrute si nevrute.

Cand calatoriile se reluara plecara si ei.

Din nou, le despartire ea ii spuse acelasi lucru: “Ne vom revedea”. Aceeasi siguranta.

Se revazura. De fapt de data aceasta, la vreo cinci luni de la intalnirea din aeroport il cautase la serviciu.

“Trebuie sa vii cu mine, vreau sa vezi un film” ii spuse ea.

La inceput o privi mirat, apoi o ii spuse secretarei ca a intervenit ceva si trebuie sa plece.

In sala de proiectie erau vreo 10 persoane. Oamenii il privira si ii zambira.

Era alaturi de regizoarea filmului.

Pe drum ii daduse de inteles ca filmul pe care urma sa il vada era inspirat din ceea ce ii povestise el la aeroport.

Nu se suparase. Era doar putin mirat ca nu i se ceruse acordul de a-i fi folosite amintirile.

Cand incepuse filmul avu un soc. In prim plan era un puiut de perna vernil, cu un Donald Ratoiul  zambitor pe una din fete.

Era perna lui de cand fusese bebelus si care acum, zacea probabil in garaj intr-o lada de vechituri.

Ce l-a mirat a fost faptul ca nu spusese nimanui despre existenta ei.

Filmul curgea iar el nu inceta sa se mire.

La un moment dat aparuse un catel alb si pufos, “Snowy”, asa il chema. Il uitase.

Din cand in cand o privea pe regizoare uluit.

Ca si cum ar fi asteptat aceste priviri, intrebatoare regizoarea il privea zambind. Il mira in continuare nuanta incredibila si intensitatea verdelui din ochii femeii.

La un moment dat, aceasta ii sopti: “Ne vom revedea”. Dupa cateva secunde adauga, “Dupa film”.

Se ridica si iesi.

El continua sa urmareasca derularea povestii.

La un moment dat, actiunea se muta intr-o sala de proiectie.

Era exact sala in care se aflau. Daca actorul, cu toate ca ii semana destul de bine, nu ar fi fost creol, ar fi zis ca imaginile sunt luate in direct.

Gesturile personajului le imitau destul de bine pe ale sale.

La un moment dat, imaginea se muta in strada. Personajul incerca sa traverseze. Trase un fum din tigara pe care o tinea intre degete.

“Dar, eu nu fumez”, isi spuse si se relaxa.

O masina rosie il lovi in plin si personajul muri pe loc.

Dupa ce genericul de final curse in totalitate, lumea se ridica si iesi in hol.

Vorbeau despre film. A inteles ca urmeaza sa se mearga la un restaurant din apropiere sa “ude” filmul.

El nu putea merge. Mai avea treaba la birou.

Mai stau putin. Spera sa apara frumoasa cu ochii verzi, sa isi ia ramas bun.

Cineva il servi cu o tigara. O lua si o aprinse. “Ei, lasa ca nu mor dintr-o tigara”.

Iesi. “O sun maine” isi spuse el si pleca.

Trotuarul i se par incredibil de aglomerat.

Se gandi sa traverseze. Dincolo parea mai liber.

Dupa cativa pasi duse tigara la gura.

Brusc intoarse capul.

Mai apuca sa vada masina rosie si prin parbriz, recunoscu privirea verde.

Muri fara sa mai poata sa spuna ceva.

Masina frana. Din ea cobori regizoarea:

“Ti-am spus ca o sa ne revedem”

Lucky

Cand cumparasera casa, cel care le-o vandu le spusese ca e o casa solida si calduroasa.

Doamnei Stewart ii placura enorm zona, aerul curat, terasa si aleea marginita de azalee.

La vre-o luna dupa ce terminara instalarea in noua casa, in curte aparu, nimeni nu stia cum, un catel cafeniu cu o labuta si o ureche neagra.

Intrebara vecinii dar nimeni nu stia nimic.

Il dusera la veterinar si astfel aflara ca era o corcitura. Nu conta. Era dragalas. Il numira Lucky.

Incet, catelul crestea. De cate ori cineva incerca sa intre in curte latra dar, niciodata nu aratase vreo inentie ca ar dori sa muste.

De obicei statea pe terasa unde ii pusesera un pres.

De dormit, dormea in casa. In holul de la intrare avea amenajat un culcus.

Se simtea un rasfatat. Ce-i drept, il cam enerva baia saptamanala dar, de la un timp se obisnuise si cu asta. Se obisnuise chiar si cu gustul samponului.

Venise un domn care il invatase niste lucruri.

Stia ca la un anumit gest al domnului sau al doamnei Stewart trebuia sa se opreasca din latrat. Un alt gest spunea ca trebuie sa se opreasca din ceea ce facea. De exemplu sa sape la radacina azaleelor.

Mai invatase ca daca cineva ii arunca ceva de mancare, oricat de ispititor era mirosul trebuia sa se abtina de a manca daca cel care ii aruncase mancare nu era unul din sotii Stewart.

Avea aproape doi ani. Se dovedise a fi un caine de marime medie.

In casa se intamplase un eveniment major: aparuse Robert. Ii spuneau Roby.

Lui Lucky i  se interzise sa intre in camera in care copilul dormea intr-un patut cu gratii.

De multe ori il auzea plangand.

Se obisnuise si cu asta. Ce nu ii prea placea era faptul ca scazuse atentia care i se acorda si I se interziceau tot mai multe lucruri. Copilul era prioritatea numarul unu.

Domnul si doamna Stewart erau in curte unde faceau un gratar. Aveau oaspeti: familia Green care locuia la trei case distanta.

Oamenii radeau. Din cand in cand, doamna sau domnul Stewart se duceau sa vada ce face Roby si cand se intorceau spuneau inevitabil: doarme.

Cineva observa ca lipsea Lucky.

Cainele, de cate ori pregateau un gratar, statea si privea pofticios, stiind ca si el va primi o portie. Acum, nu se vedea nicaieri.

Deodata privind spre intrarea in casa doamna Stewart urala cat o tineau puterile: “Luchy”.

Cainele iesi din casa cu spatele tragand dupa el paturica albasta a lui Roby. Cand se uitara mai bine vazura ca in paturica era invelit copilul.

Culmea, nu plangea.

Domnul Stewart sari ca ars.

“Il omor cu mana mea”.

Dupa trei pasi se simti ca ii fuge pamantul de sub picioare. Cazu si se lovi la genunchi enervandu-se si mai rau.

Cutremurul, destul de puternic, inceta.

Casa, care le fusese prezentata drept o casa solida era acum o gramada de nedefinita de caramizi, lemne, tigle si tot felul de lucruri. De la mobilier pana la vase de gatit.

Lucky statea langa Roby si privea pe rand spre oameni.

Dadea din coada.

Copilul din lumină

Autor:  Silverstar

Prima parte

… numai când am ieşit afară, am văzut cerul negru şi greu de nori – negri, umflaţi, gata să plesnească de-atâta-ncărcătură… A început să tune şi să fulgere de parcă eram în plină vară şi nu la jumătate de noiembrie… Am iuţit pasul. Casa mea nu era departe, dar nici la Noni nu mă mai puteam întoarce. Străbătusem cam jumătate din drum când, după o bubuitură cumplită, strada a rămas în beznă… Nu mai era lumină nici la blocurile din dreapta şi stânga străzii şi maşinile treceau rar. Îmi repetam în gând că nu trebuie să-mi fie frică… Am băgat mâna în buzunar să scot bricheta dar chiar atunci vântul a început să sufle cu putere şi picături mari, grele au început să-mi lovescă oblic, faţa… Am renunţat la brichetă… Îmi venea să fug… Nu-mi era teamă dar parcă presimţeam ceva. Ceva rău ce voiam să evit… Şi-mi tot şopteam, ca să mă încurajez, că nu mi-e frică…

Mai aveam puţin şi ajungeam acasă, la adăpost şi…
Am simţit paşi în urma mea… Paşi sprinteni, iuţi… Cineva, în spatele meu, se grăbea… Poate omul, ca şi mine, se grăbea s-ajungă cât mai repede la adăpost… Nu m-am gândit că… Dar, am simţit că trebuie să iuţesc şi eu pasul… Cred, dacă-mi amintesc bine, că am început să fug…
- Stai căţea, am auzit în spatele meu… Ce te grăbeşti?!…

Nu, nu mi s-adresa mie… Mie n-avea cine şi de ce să-mi spună cineva aşa pentru că… Am dat să-ntorc capul, să privesc în urmă şi-n clipa următoare lovitura a căzut ca un trăsnet după ceafă… Ştiu că m-am dezechilibrat, m-am împiedicat, nici nu pot spune prea bine ce a fost şi, n-a mai fost nimic… Lovitura urmată de o căzătură puternică, m-a scos din circuit… Din circuitul realităţii…

… sau, cel puţin aşa credeam.
De departe, de foarte departe am auzit o voce spunând că…
- Se trezeşte…
Oare despre mine era vorba? Eu mă trezeam? Şi de ce mă trezeam?
Eu eram pe stradă, ştiu, nu ajunsesem acasă şi… Brusc am deschis ochii şi-am tresărit puternic. Noni se uita la mine parcă reproşându-şi ceva… Am vrut să întreb ce, unde sunt, de ce dar vocea cunoscută a lui Ari mi-a spus că sunt la spital, că…
- Da, cred că-mi amintesc, am spus întorcând capul…
- Dumnezeule, iar el, iar în garda lui?…
Mi-a scos toate firele acelea care mă ţineau ca pe o mumie în pat, aveam un tub în nas, mi l-a scos şi pe acela, apoi perfuzia din venă.
- O punem mai târziu!

… după care a ieşit şi-a revenit îndată cu un termos din care a turnat în ceşti cafea fierbinte, năucitor de parfumată… M-a ajutat să mă ridic, m-am sprijinit de o pernă şi-am primit o cească de cafea aburindă… Eram ameţită, voiam apă, voiam să ştiu ce a fost, cine şi de ce m-a atacat… Aş fi vrut să-l întreb pe Ari dacă el a făcut-o, adică dacă a pus el pe cineva să…
- Ce prostii îmi treceau prin cap!… De ce s-o facă? Doar ca s-ajung iar pe mâna lui? Era o tâmpenie… Cred că din cauza loviturii îmi treceau prin gând asemenea idei…

La un moment dat s-a deschis uşa… Nu a intrat nimeni dar Ari a dat din cap… Parcă a accept…
- Da!… Sau cel puţin aşa am tradus eu gestul lui…

Nu mă simţeam bine, voiam ca el să plece de lângă mine, să iasă naibi din salon cum odinioară a ieşit din viaţa mea fără să mă întrebe dacă şi eu sunt de-acord… Şi bleaga de Noni care ar fi putut să-l dea afară, tăcea, mă privea încremenit ca şi cum ar fi vrut să mă întrebe:
- Ce-ai făcut, cretino?…
Numai că eu nu făcusem nimic, altcineva îmi dăduse în cap, mă rog după cap şi eu…
- O să ieşim, mi-a spus Ari luând-o pe Noni de braţ… Ai o vizită… Şi…

Cred că ar mai fi vrut să spună ceva, dar au intrat în salon doi civili inarmaţi cu notesuri şi pixuri şi…
Nici nu i-am văzut pe cei doi când au dispărut, când au ieşit din rezerva aceea de spital…
- Oare ăştia doi cine sunt? Ce vor? Un interviu? Dar unde-i cameramanul şi toată echipa pentru ca circul să fie complet…
Şi numai atunci ducând mâna la frunte am dat de bandajul gros care-mi înconjura capul… Aş fi vrut să râd, să-i întreb pe cei doi dacă arăt bine, dar cei doi erau aşa de serioşi, aveau nişte mutre atât de ameninţătoare, dar şi de oameni prinşi în treburi deosebit de importante încât… Oare ce-am făcut?…

Partea a doua

… ne pare foarte rău doamnă pentru ceea ce vi s-a întâmplat… Făptaşul a picat în mâinile noastre dar pe noi ne interesează COPILUL, copilul din lumină aşa cum ne-a declarat cel care v-a atacat…
Eram uluită… Îmi venea să şi râd… Copilul din lumină!…
- Care copil? Eu eram singură pe stradă, nu era nici un copil cu mine…
- Doamnă! Copilul în pijama…
- Copilul în pijama… am repetat eu privind ţintă în ochii celui care voia să ştie unde e copilul. Copilul din lumină… Copilul în pijama…
Şi după o clipă am spus:
- Hotărâţi-vă, le-am spus. Copilul din lumină sau copilul în pijama?…
Îmi venea să râd… Dar nu era de râs… Şi nici de plâns… Voiau copilul ori eu habar n-aveam de copil, nu ştiam, nu înţelegeam ce copil voiau… Era absurd…
Mă simţeam hărţuită, dar nu puteam, nu ştiam cum să-i conving că eu eram singură, că nu avea nici un copil cu mine…
- Doamnă, ştim că nu aveţi copii şi poate, mi-e greu să spun, l-aţi luat de undeva… Vrem să ştim, trebuie să găsim copilul. Era doar în pijama, e toamnă, e frig, cineva plânge după el, părinţii îl caută disperaţi poate chiar acum, vrem să ştim unde-l găsim şi unde să-l ducem şi-apoi…
- Şi-apoi ce? am întrebat eu din ce în ce mai nedumerită… Înţelegeţi, eram singură pe stradă, nu era nici un copil cu mine, de unde copil şi cine v-a spus de copil?
- Doamnă, cel care v-a atacat a fost muşcat de mână de copil când s-a aplecat asupra Dvs să vă smulgă cerceii din ureche…
- Hopa! treaba se complică! mi-am spus…
- Cred că cel care m-a atacat era beat, atât de beat că a avut halucinaţii…
- Nu doamnă, semnul de pe mână, muşcătura care se vede clar cu ochiul liber, nu la microscop… Şi mi-au pus în faţă o fotografie în care se vedeau cât se poate de clar semnele unei muşcături…
- Domnilor, ştiu că aici, în spital, este şi o secţie de psihiatrie. Vă recomand eu, deşi nu sunt medic, să mergeţi să faceţi un control…
- Vă rog, doamnă, noi TREBUIE să găsim copilul… Şi Dvs sunteţi obligată să ne ajutaţi…
- Cum? Nu ştiu despre ce copil vorbiţi… Cum să vă ajut? Ce să fac să mă credeţi?… A reclamat cineva la poliţie dispariţia vreunui copil? am întrebat…
- Încă nu, dar noi suntem obligaţi să găsim copilul… După o clipă de tăcere, a continuat:
- Doamnă, atacatorul a luat-o la fugă după copil, timp în care un şofer care a văzut toată scena v-a urcat în maşina lui şi v-a adus la spital… Noi eram în zonă şi…
- Şi aţi văzut copilul?
- Nu, doamnă, noi nu am văzut copilul, noi l-am văzut pe cel care v-a atacat şi care voia să prindă copilul şi să-l pedepsească pentru că l-a muşcat de mână…
- Ştiţi ce? Haideţi s-o luăm de la capăt, da? am spus eu.
- Sigur, doamnă!…
- Eu am fost atacată de un necunoscut. M-a lovit, am căzut, cred că am leşinat. Acum Dvs spuneţi că toată scena a fost văzută de un şofer care m-a adus aici, la spital. Bine? Dar că, în timp ce şoferul mă căra la maşina lui, atacatorul fugea după copilul care l-a muşcat de mână şi atunci a apărut poliţia care l-a înhăţat, după ce şoferul care m-a urcat în maşină lui v-a strigat să-l prindeţi că m-a atacat, lovit, ştiu eu? că nu ştiu nimic… Aşa-i?…
- Da, cam aşa!…
- În sfârşit, asta am înţeles eu din cele spuse de Dvs pân’acum…
- Bine, cam asta s-a şi întâmplat… Dar pe noi ne interesează copilul, copilul în pijama…
În clipa aceea am simţit cum se-nvârte salonul cu mine, am vrut să-ntind mâna să iau paharul cu apă sau cana de cafea sau… Şi s-a făcut din nou întuneric…
Îmi amintesc şi-mi amintesc foarte bine că înainte de a se face din nou beznă am mai apucat să şoptesc “copilul din lumină”, “copilul în pijama…”
… În următoarele două zile l-am mai văzut pe Ari doar o dată şi atunci ca să-l rog să sune la cei doi care mă vizitaseră…
- Crezi că eşti în stare?
- Da, ştii că sunt puternică… Nu te-ai convins?…
S-a învârtit pe loc şi s-a-ndreptat spre uşă.
- Dacă ai nevoie de mine sunt pe aici, prin preajmă…
- N-ar putea fi pe-aici, prin preajmă colegul tău?
M-a privit lung şi a deschis uşa… În clipa aceea l-am strigat.
- Ari, plec… E prea mic oraşul acesta pentru noi doi. Nu ne mai poate cuprinde…
- Unde? m-a întrebat stând în uşa larg deschisă…
- Ari, chiar îţi pasă? Lumea e foarte mare… Încă nu ştiu, dar nu mai stau aici…
Şi-am întors capul spre fereastră, spre zările întunecate ca şi-n ziua când el a plecat fără să-mi spună că n-o să se mai întoarcă. Am auzit uşa închizându-se. Iar pierdusem un moment, o ocazie!… Poate ultima…
Aş fi putut să-i spun tot ce nu i-am spus niciodată, cuvinte gândite-n van dar nespuse, pierdute undeva, prin univers…

I-am rugat pe cei doi să-mi povestească din nou tot ce ştiau despre copil… Sigur de la cel care mă lovise. Am reţinut că acela care mă lovise ar fi spus că l-ar fi putut recunoaşte dintr-o sută… Am mai întrebat, încă o dată, dacă reclamase cineva dispariţia vreunui copil din seara când eu ajunsesem la spital şi am aflat că nu… Nimeni nu reclamase dispariţia vreunui copil…
- Tind să cred – am început eu să vorbesc rar – că acolo unde lucraţi aveţi sute, poate mii de fotografii. S-ar putea face o recunoaştere din grup, nu credeţi? Şi le-am întins o copie după fotografia copilului meu…
- E…
N-am apucat să-mi duc până la capăt spusa.
- Ştim doamnă, de asta încă sunteţi suspectă…
- S-ar putea să fie aici misterul. Pentru mine asta e, un mister… Nu ştiu, nu pot spune mai mult… Dacă s-ar putea da o explicaţie, nu s-ar mai numi mister…

La câteva zile, am găsit în cutia poştală un plic în care era poza copilului şi un bileţel. “Copilul din fotografie a fost recunoscut din 50 de poze, în toate cele trei şedinţe…”

Sculptorul

I

Sculptorul isi savura momentul de glorie.
El, fiul unui om de rand, un taiator de marmura ca oricare altul sa se bucure de o asemenea onoare, era maximumul a ceea ce putea spera de la viata. Ba. Poate putin mai mult decat atat.
Cand Despotul il declarase Marele Sculptor, il singularizase. Nu era un mare sculptor ci Marele Sculptor. Singurul.
Ce-i drept, in sufletul sau stia ca meritul este al imaginatei sale care il ajutase sa recurga la o mica stratagema.
Cu multi ani in urma incercase sa sculpteze un bust. Cuiva i se paruse ca semana cu adminstratorul carierei de marmura.
Acela cand aflase ii cumpara statueta, nu mai mare decat pumnul unui barbat.
Apoi, cineva il ruga sa sa sculpteze un bust al sefului pazei Marelui Templu. Dorea sa ii faca un cadou.
Dupa un timp, busturile facute de Scuptor se regaseau in toate casele. Marimea diferea in functie de treapta sociala pe care se gasea beneficiarul.
Marele Preot a ii ceru intr-o zi sa sculpteze o statuie a Zeului, o statuie care urma sa stea in fata Marelui Templu.
Cum nu exista o dovada certa a felului in care arata Zeul, se hotari sa-l faca sa semene cu Despotul.
La sfarsit, se temu sa nu fie acuzat de cineva de blasfemie.
Nu se intamplase.
Despotului, care era considerat el insusi un semizeu, ii placu. Astfel considera ca prestigiul sau va creste.
Sculptorul deveni Marele Sculptor.
Titlul de Marele Sculptor fu asimilat Marii Nobilimi, grupul restrans care se bucura de fafvoruri speciale. Incepand de la locuinta si terminand cu o indemnizatie detul de consistenta in bani pe toata durata vietii.
In scara sociala fu asezat sub cei zece Mari Sfatuitori si peste Marele Judecator.
De cand capatase demnitatea respectiva nu mai sculpta.
Doar, trebuia sa se exprime asupra muncii unor sculptori.
Plictisit clasifica sculpturile dupa cum ii placeau sau nu. Nimeni nu indraznea sa puna la indoiala priceperea sa. Era Marele Sculptor.
Incet, timpul trecu. Fortele incepura sa ii slabeasca. Imbatranea.
Veni si Ziua Trecerii.
Ziua cand trebuia sa se prezinte in fata Zeului pentru a da socoteala pentru faptele vietii sale.
Era profund impresionat de camera in care se gasea. Totul era din alabastru, in afara de jiltul de jad.
Constata ca Zeul nu semana deloc cu statuia care ii aduse gloria.
Zeu il privea cu ochii sai patrunzatori.
- Tu Sculptorule nu ai reusit sa iti indeplinesti rostul pentru care ai trait. Rostul tau era sa sculptezi Perfectiunea. In consecinta ai de ales intre doua variante. Fie intrii in Lumea Eterna ca un om obisnuit fie te intorci in viata de muritor sa cauti in continuare. Sa faci ce nu ai facut.
- Aleg cautarea, spuse Scupltorul si in clipa urmatoare, se trezi in atelierul sau.
Un bloc de marmura il astepta.
Cu furie isi lua dalta si ciocanul. Intra in starea de euforie in care intra in tinerete cand indeparta partile inutile, facand ca statuia care era ascunsa in blocul de marmura sa iese la iveala. Muncea cu daruire si cu furie, aschiile sareau ca o ploaie de roca.
Termina.
- Ei, am terminat, isi spuse.
- Priveste-ti opera, e Perfectiunea? – se auzi de nicaieri vocea Zeului.
O privi. Era o femeie frumoasa, cu forme prelungi dar, cand ii privi fata, vazu ca avea o expresie rea, taioasa.
Lua un baros si o zdrobi. Se apuca iar. De data asta nu mai era furios. Dupa ce termina iar spuse bucuros.
- Am terminat.
Din nou vocea Zeului rasuna:
- Este Perfectiunea?
Da, avea dreptate. Statuia reprezenta o femeie voluptoasa, cu forma generoase, cu o privire pofticioasa. Cu toata raceala pietrei, statuia parea a emite caldura. Insa, nu era nici un strop de iubire in expresia statuii. O zdrobi si pe asta.
Afara se intunecase. Ceva nu ii dadea pace. Lua dalta si ciocanul si se indrepta spre blocul de marmura din coltul incaperii. Nu vedea mare lucru. Lovea orbeste unde ii spunea instinctul ca trebuie sa loveasca. Nu se opri pana nu termina. Apoi adormi.
Cand il trezi vocea Zeului afara era lumina.
- Priveste-ti opera, e Perfectiunea?
Sculptorul isi privi opera. Abia acum reusi sa o vada clar. Avu o surpriza: era mama sa.
Sculptorul se insenina:
- Da, acum am reusit. Este Perfectiunea.

II

- Da, am reuşit, aceasta este Perfecţiunea – zise Sculptorul.
Zeul îl privi la început mirat, apoi simţi că în el, creşte o mânie cum nu mai simţise demult.
Un nimic, o gânganie, mai efemeră decât o clipire de ochi
Îndrăznea această mică vietate să se gândească măcar, că o fiinţă din propria sa specie ar fi definiţia pentru perfecţiune …
El, Zeul construise un univers, crease milioane de galaxii, crease supernove spectaculoase, uneori de plictiseală, făcea galxii să se întrepătrundă fără ca doi atomi să se ciocnească. Crease şi distrusese civilizaţii, iscase războaie catastrofale, crease fiinţe gigantice care se la fiecare masă hrănindu-se, înghiţeau energia a două trei galaxii lăsând materia inertă, sau dimpotrivă, supercivilizaţii minuscule, care în clipa existenţei lor reuşiră să dezvolte tenologii de neimaginat pentru acest poet plin de importanţa speciei sale. Civilizaţii care apăruseră şi se dezvoltaseră pe electronul cineştie cărui atom pierdut în imensitate.
Concluzia era evidentă. Sculptorul trebuia să dispară şi nu numai el, toată civilizaţia sa. Erau periculoşi.
Dacă într-o minte atât de mică se putea naşte o astfel de idee, acum când pentru a se deplasa dintr-un loc în altul, foloseau alte fiinţe, când nu cunosteau nici măcar faptul că planeta lor e un bob de materie care se învârte ca multe alte, în jurul unui alt bob după legi pe care el, Zeul, le crease, oare ce vor face când vor descoperi adevăratele taine ale Universului lor, modul lui de funcţionare? Dar atunci când vor găsi modul de a folosi Energiile Esenţiale?
Se gândi că totuşi ar trebui să ţină cont de învăţăturile de bază pe care le acumulase înainte de a începe Testul, învăţături care îi spuneau că atunci când vrea să distrugă ceva este bine să calculeze care sunt şansele ca acea distrugere să influienţeze alte părţi ale creţiei sale şi să vadă dacă pagubele nu vor fi prea mari.
¤¤¤
Din colţul său, privea la ceilalţi.
Fiecare era atent la propria creaţie. Încerca să înţeleagă ce făcuse fiecare dar nu reuşea. Renunţă.
Era normal. Atomul primordal pe care îl primise fiecare se transformase în ceva pe care l-ai fi putut înţelege doar dacă ai fi văzut toate etapele evolutive. Nu mai consumă energia mentală cu aşa ceva.
Se concentră asupra viitorului care, după cum i se părea lui, avea toate premizele să îl ateste ca Zeu Creator, cu puteri depline. Era mulţumit.
Totuşi, Elstraig privind ceea ce crease nu putea să înţeleagă de ce nu primeşte felicitările şi încurajările pentru munca sa de până atunci.
Îşi mută iar atenţia asupra Sculptorului.
Acesta privea interfaţa pe care şi-o proiectase în minuscula lume pentru a putea comunica nemijlocit cu Sculptorul.
Calculă felul în care Universul creat de el ar fi influienţat in cazul în care va distruge lumea Sculprorului sau dacă o va lăsa să se dezvolte.
Observă că de când fusese extras din lumea sa materială cei rămaşi îl uitaseră. Altii îi luară locul, aşa că se gândi că nu are sens să îşi mai bată capul. Pedeapsa pentru aroganţa Sculptorului, putea foarte bine si fie simpla ignorare.
Câteva mii de ani dacă l-ar lăsa intre între existenţe, fără a-i oferi nici un fel de răspunsuri ar fi pedeapsa ideală.
Privi spre Interfaţa Demiurgului.
Pentru a putea fi văzut şi înţeles Demiurgul îşi proiecata diferite interfeţe in faţa celor cu care intra în contact.
- Crezi că eşti pe drumul cel bun? – intrebă Interfaţa.
- Desigur.
Nu părea deloc să-i placă Interfeţei ceea ce vedea.
Se putea spune chiar că se vedea o undă de profundă nemultumire.
- Dacă tu crezi că eşti pe drumul cel bun, cred că ar trebui ca pentru tine, acest Test să se încheie. Ai dovedit ceea ce era de dovedit şi anume că nu eşti destul de matur pentru a primi titlul de Zeu Creator. Nu ai maturitatea necesară, nu ai înţeles că aroganţa care te-a măcinat în relaţia cu una din creaţiile tale te-a împiedicat să îţi înfrânezi mânia. Pentru asta, va trebui să refaci Atomul Primordial pe care l-ai primit, apoi să te retragi în meditaţie. Vei putea să începi iar Testul atunci când îţi vei înţelege greşala şi vei arăta care este modul de a evita astfel de situaţii.
- Bine, dar am găsit soluţia: distrug respectiva lume.
- Exact asta ar face şi cel pe care te-ai mâniat. Asta dovedeşte că mai ai foarte mult de meditat. Hai, refă Atomul Primordial.

Poezele

Daca

Daca as fi orb,
Lumina mea ar fi stelele din ochii tai.
Daca as fi surd,
Muzica mea ar fi rasul tau cristalin.
Daca as fi bolnav,
Alinarea mea ar fi mangaiarile tale.
Daca as fi poet,
Iubirile mele ar purta numele tau.

Dar,
Cum nu sunt,
Nici orb, nici surd, nici bolnav, nici poet,
Tu ramai ce-ai fost:
O clipa
dintr-o eternitate netraita,
Un gand
dintr-o carte nescrisa,
O picatura
dintr-un ocean nedescoperit
Un parfum
Dintr-un vis albastru.

Numele tau

Cand plange cerul,
ploaia iti rosteste numele
Cand rade curcubeul,
colorile scriu numele tau,
Cand canta natura,
pasarile ciripesc numele tau,
Doar eu, cand sufar,
Nu pot sa expir numele tau.

Mi-e dor

Mi-e dor de albastrul pur,
Care-ti sclipeste in privire,
Mi-e dor de negrul fuid,
Care-ti curge in par,
Mi-e dor de rosul intens,
Care-ti arcuieste zambetul,
Mi-e dor de curbele calde,
Care iti contureaza fiinta,
Mi-e dor de indecenta,
Frumusetii tale,
Mi-e dor.

Mi-e dor de amintirea zilelor cu iz de cafea
Si sclipiri de azur,
Mi-e dor de penumbra noptilor demente
Cu atingeri firbinti,
Mi-e dor de voluptatea dulce, calina,
De moscul parfumului tau,

Mi-e dor de tot.
Dar ce folos?
Ce-a fost s-a dus, s-a terminat.

Minunea de Craciun

---

Implântă şi a treia lumânare şi se îndeparta puţin, aşa cum faci cand vrei să vezi mai bine un tablou.
Era mulţumită. Tortul arăta bine.
Atentia ii fu atrasa de un scrâşnet de frâne. Ridica ochii şi întepeni, poarta era deschisă.
Ingrozită se năpusti afară ţipand: “Nuuuu”.
Se întâmplase.
Copilul ieşise din curte. Deşi strada nu era foarte circulată totuşi, mai trecea câte o maşina din când în când.
Şoferul spunea ca frânase dar că l-a vazut pe copil prea tarziu.

¤¤¤

Sunetul aparatelor care mentineau viaţa în trupul mic al copilului, mirosul de spital, personalul medical, ii devenisera familiare.
La început i se spusese că, desi accidentul fusese destul de grav şi pe moment, nu păreau a exista semne de îmbunatatire a situatiei, se putea intampla sa intervina însa schimbări in bine.
Încet, rezerva de spital căpăta puţin din personalitatea pacientului.
Un ursuleţ, un clovn, alte lucruşoare aduse din camera de acasa a copilului.
Pe noptiera era o iconită cu un inger care proteja doi copii la trecerea unei punti peste o prapastie.
Intr-un colţ al camerei, bradutul împodobit arunca din când în când sclipiri multicolore.

In urmă cu cateva zile, doctorita ii spusese că, din păcate, rezultatele ultimelor analize, aratau un lucru: Sansele copilului de a-şi reveni erau tot mai mici.
Se putea ca, pentru tot restul vietii, picioarele copilului sa ramâna paralizate.
Analizele mai aratau un lucru: Nu va putea vorbi niciodata.
- Asta, zicea doctorita, e cert.
Plânsese mult. De cate ori atipea pe scaunul de unde işi veghea copilul se trezea ingrozita. I se parea ca aude scrasnet de de frâne.

Se trezi uimita. Lânga patul copilului un bărbat in hălat alb ii puse mâna pe frunte şi  se întoarse spre ea.
- Va fi bine.
Apoi se îndrepta spre iesire.
În trecere o atinse. Simţi o căldura ciudată.
Pâna acum tot toate persoanele, doctori si asistente, erau femei.
După câteva secunde işi reveni din uimire. Sări de pe scaun si ieşi pe hol.
Undeva se auzeau câteva voci cântand colinde.
O asistentă, împingea un cărucior cu tot felul de recipiente. Se duse spre ea.
- Unde este doctorul care a ieşit din rezerva aceea? O intreba ea pe asistenta.
Asistenta o privi mirată:
-Nu am văzut nici un doctor.
Se intoarse în rezerva unde zăceaîn coma copilul.
Inţepeni de uimire. Copilul stătea in picioare lânga pat. Si o privea zâmbind.
-Mi-e foame, mami….
Din colţul unde era brăduţul împodobit se auzi clar, un clinchet de clopetei.
Vocile care cântau colinzi, se auzeau din ce în ce mai clar….

Linistea lui Glohi

---

Era frig.

Pe Glohi nu il deranja prea tare. Se obisnuise. Ceea ce il deranja era foamea.
Omul care ii aducea mancare, chiar daca trecuse pe acolo nu ii aduse nimic.
Nu intelegea ce se intampla.
Se tolani in culcus. Astepta.
Isi aminti ca prin ceata gustul dulce al laptelui pe care, cu mult timp, in urma il supsese din sfarcurile darnice ala mamei sale. Cald si dulce.
Apoi isi aminti de fratii sai. Nu stia sa numere. Erau multi, galagiosi.
Isi aminti apoi cum intr-o zi, un om i-a luat de langa mama lui pe el si pe inca un frate al lui. Era ciudat, dupa un timp doar auzea vocea mamei lui. Dar nu o vedea.
A uitat repede cand a primit mere. Ce bune erau merele.
Apoi isi aminti cat de frica i-a fost cand un om l-a luat pe fratele lui. Il speriau tipetele pe are acesta le scotea. Apoi, amintirile se estompara. Adormi.
Visa ca era pe un camp frumos, cu o iarba mare si deasa. Se simtea bine….
*
Sunetul unor pasi pe care ii cunostea il trezira.
Se gandi ca in sfarsit primeste mancare. Brusc ii reveni senzatia de foame.
Cu greu se ridica in picioare.
Usa se deschise larg. Omul care ii aducea de obicei de mancare intra si cu miscari rapide ii lega un picior cu o sfoara.
Glohi se sperie si incepu sa urle dar, vazand ca nu il doare se potoli.
Uimit vazu usa deschisa. Isi aminti ca, cu mult timp in urma, cand gasea deschisa usa, putea iesi.
Iesi si acum.
In curte mai erau doi oameni. Unul din ei, era mult mai mic decat celalalt.
Nu considera ca trebuie sa ii bage in seama.
Deodata omul cel mare impreuna cu cel care ii aducea mancare, il trantira la pamant.
Glohi incepu sa tipe.
Simti o durere ascutita apoi, ceva cald parea a iesi din el.
Simtea ca il parasesc puterile.
Vocea lui devenea un horcait.
Ochii i se incetosau.
Se facu liniste.
*
Macelarul isi spala cu apa calduta cutitul cu care injunghiase porcul.
Apoi se intoarse spre gazda si lua paharul cu vin fiert cu piper si scortisoara ca sa-i incalzeasca.
- Frumos porc, sa tot aiba vreo doua sute de kile. Sa-l mancati sanatosi – si dadu peste cap paharul.
- Salacu’ Glohi. Acuma doalme. Il doale? – intreba copilul.
- Nu acuma nu il mai doare nimic.
- Bine atuncea vleau sa mananc uleche si solici si coada.
Incepu sa ninga….

Punctum saliens

Sfârşit de campanie electorală. O campanie murdară menită a ne determina să nu vedem pădurea din cauza copacilor. O mizerabilă făcătură cu caracter lacrimogen destinată căsăpirii unui om care a avut tupeul să se ia la trântă cu sistemul. Am zis un om. Nu un arhanghel. Un om ca toţi ceilalţi, cu bune şi cu rele, căutând o cale de mijloc între aura de deasupra capului şi scheletele din dulap.

Sfârşit de campanie electorală în care a ieşit la iveală toată laşitatea abjectă sau nebănuitul eroism al unora sau altora dintre soldaţi. O campanie ca un război purtat din tranşee mocirloase sub un intens bombardament cu gaze neurotoxice. Din păcate cea mai mare parte a muniţiei irosite a percutat în împrejurimile câmpului de bătălie provocând un număr imens de victime colaterale.

Bătălia a luat sfârşit. E timpul să ne adunăm morţii şi să ne îngrijim răniţii. E timpul să votăm. Să uităm manipularea, ura viscerală, prostia şi talibanismul politrucilor. Să votăm aşa cum ne dictează conştiinţa. Să privim în ochii celor dragi şi să alegem cu gândul la ei.

Votaţi!

Boicot

[...]
Aceşti “imparţiali” nu sunt mai mult decât colaboratorii voluntari sau involuntari ai minciunilor propagate de mass-media aservită total oligarhilor şi cu o colaborare totală a televiziunii publice. Aceşti “imparţialii” l-au acuzat pe Băsescu de propagandă asemănătoare lui Goebbels, mâine nu vor scoate un cuvânt despre acest fals ordinar. “Dictatorul” trebuie lovit cu orice mijloace, indiferent că este sau nu adevărat. Acum doua zile, regii mizeriei blogosferei, şi nu numai, vorbeau de un viol al tânărului Băsescu, ce păcat că violata nu putea fi scoasă de la puşcărie unde-şi petrecea zilele pentru escrocherie şi tâlhărie şi adusă in direct la Antene sau la Realitatea Tv.
[...]

Citiţi integral articolul Imparţialii pe blogul Politeía.

Şi dacă puteţi susţine acestă acţiune, vă mulţumesc.

Prima Doamnă

I-a fost atacată fiica cea mică şi a tăcut. Era sub demnitatea dumneaei să se sfădească cu limbrici ca Ciutacu, Badea, Gâdea & Co.

I-a fost atacată fiica cea mare şi a tăcut. Era sub demnitatea dumneaei să-i dea replica unui porc ca Sorin Roşca Sănescu.

I-a fost atacat soţul şi a tăcut. Era sub demnitatea dumneaei să se amestece în mocirla politică.

A fost atacată direct. Şi n-a mai tăcut. S-a săturat. Şi le-a tras o palmă ce le va rămâne înfierată în obraji pentru totdeauna.

Ce iubeşti, aia te ucide ! Ce votezi….

Azi mi-am amintit de o discuţie pe care am avut-o în vară  şi de concluzia pe care am tras-o atunci. Am zâmbit şi am ignorat-o însă azi mi-a revenit în minte şi-am început din nou să reflectez pe marginea ei. Ce iubeşti mai mult, aia te ucide! Ciudat, nu ? Deci, să spun cum s-a întâmplat.
Ajung cu greu în spatele blocului şi constat din nou că locul meu de parcare era ocupat.  Înjur în varianta soft, că aici n-am voie,  şi-mi las maşina plantată în spatele ăluia, că deh, sunt femeie şi nu ştiu să fac manevre complicate. Ori mă dilesc ori a venit toamna, cuget eu. Suflă vântul şi mi-e frig. Trag cu lehamite către casă. La garaj echipa e completă, cinci bucăţi, toţi unul mai dihai ca celălalt : Domnu’ Tibi are dungă roşie în buletin, Laczi şi Gyuri sunt unguri, nea Vasile septuagenar, proprietar de garaj şi Ioji care nu se desparte de ei.
- Săru’mâna doamna A, răcnesc ei în cor în timp ce feţele li se luminează brusc la vederea mea. Gata pe azi ? Staţi cu noi de-o ţigară ? ma invită nea Vasile trăgând o ladă în dreptul uşii şi aşternând pe ea un ziar. Dau bineţe şi mă aşez pe ladă să mă odihnesc, mai am un etaj de urcat până acasă. Ioji se lipeşte de piciorul meu şi-şi aşează capul pe genunchiul stâng.
- Doamna A, v-aţi închis maşina ? se interesează Tibi. Mă duc să verific ? Îmi daţi cheile să văd?
- Da domnu’ Tibi, mergeţi. Îi întind cheile şi el se bucură.
Îmi scot pachetul de ţigări şi dintr-o dată apar trei brichete. Ioji ridică privirea spre ei şi mârâie. Îmi aprind ţigara şi încep să mă interesez de ultima partidă de pescuit.
- Şi ia spuneţi, Laczi baci, unde aţi fost azi-noapte ?
- La Motiş, saru’mâna, da n-a fo nimic.
- Cum aşa ?
- Tătă noaptea s-o ţâpat Joji, tu-i iştenu mă-sii, scuzaţi săru’mâna !
- Da pe ce, Laczi baci ?
- P-on arici că era acolo în tufe. Ioji ridică prudent o ureche la auzul numelui şi începe să dea din coadă, dar nemaiauzind nici o chemare îşi ia capul de pe genunchiul meu şi se întinde pe ciment. Cred că-i este greu cu urechile ălea imense. Mereu mi-a dat impresia de extraterestru. Pare un hibrid între o vulpe  cu picioare scurte şi coadă stufoasă şi un iepure cu urechi incredibil de lungi .
- Doamna A, era închisă, zice Tibi întinzându-mi cheile, nu s-a potrivit nici una şi nici telecomanda n-a mers. Nici nu aveau cum, cheile erau de la birou iar telecomanda de la poartă.
- Doamna A, mâţa lui Gyuri baci s-a băgat sub maşină, să mă duc s-o fugăresc ?
- Da, domnu’ Tibi, mergeţi. Zambeşte tâmp şi se întoarce la maşină.
- Da’ dumneavoastră aţi fost undeva duminică la peşte ? se interesează Gyuri baci.
- Nu am fost. Era prea cald .
- Ba aţi fost, da aţi uitat, mă contrazice Tibi apărut ca din senin. V-am văzut eu când aţi plecat şi aveaţi pe bancheta din spate două rapala şi o linea effe, comentează el rostind rotund şi cu emfază de termenii de specialitate.
- Am fost la Izvoare, nu la pescuit.
- Da rapala era aia de păstrăv, nu se lasă Tibi.
- Dispari de aici măi Tibi, strigă Nea Vasile ştergându-şi mâinile pline de vaselină de turul pantalonilor şi scuipând în palmă cele două cuiţe pe care le ţinea în gură în timp ce meşterea ceva. Îşi aprinde o ţigară. A mea era pe termiante. Dau să mă ridic.
- Doamna A, azi dimineaţă aţi plecat cu trei minute mai târziu, aţi  întârziat la serviciu, mă avertizează Tibi, care mă monitorizează îndeaproape şi-mi păzeşte cu străşnicie maşina. Da’ duminică la ce aţi prins ? nu se lasă el convins de faptul că am negat c-aş fi fost la pescuit. La muscă sau la blincher ? N-avea rost să-l mai contrazic.
- La muscă, domnu Tibi.
- Am ştiut eu, am ştiut, spune el radiind de fericire c-a ghicit. Şi eu tot la muscă aş fi dat, că la muscă trage păstrăvul, că el iubeşte muştele din pene de fazan şi din coadă de veveriţă. Şi dacă-i plac, ce să facă, trage la ele şi ele-l prind şi-l omoară.
Mă ridic de pe ladă, Ioji se ridică şi el şi se reazemă din nou de piciorul meu.
În timp ce salut şi mă îndepărtez, iau hotararea subită să nu iubesc niciodată, că dacă are dreptate domnu’ Tibi, înseamnă că ceea ce iubeşti cel mai mult te va ucide la un moment dat. Şi acuma mă întreb, oare nu-i tot aşa şi în politică ? Ce votezi azi îţi va mânca zilele în următorii ani !

ISTORIA APARTINE POPORULUI ROMAN, NU ESTE A LUI GEOANA SI NICI A LUI ILIESCU! by Ceaikovski

ISTORIA APARTINE POPORULUI ROMAN, NU ESTE A LUI GEOANA SI NICI A LUI ILIESCU!

Venirea lui Geoana a Timisoara a reprezentat de fapt ESENTA PERSONALITATII sale.
CUMULUL dorintelor, aspiratiilor sale, de adevarat DICTATOR!

Nu-i ajunge ca a pus laba pe Partidul National Liberal (Bratianu se intoarce in mormant), nu-i ajunge ca soacra lui a pus laba pe un certificat de revolutionar, de la care are scutiri de taxe si impozite, terenuri, case si multe alte FACILITATI, nu-i ajunge ca el si familia lui au zeci de case, din care trei in America la New York, si afaceri cu firme de medicamente si vaccinuri!!

NU!! EL VREA TOTUL!!

El ne vrea DEMNITATEA!
Ne vrea LIBERTATEA!
Ne vrea MORTII!!
Ne vrea SIMBOLURILE!!

El vrea ca Ziua Nationala a Romaniei sa fie amintita in istorie ca ZIUA PACTULUI de la Timisoara! Adica PROCLAMATIA sa fie inlocuita cu PACTUL, chestie de cuvinte…istoria uita, o simpla INLOCUIRE ar putea trece neobservata!?
El vrea sa SIMBOLUL LUPTEI NOASTRE ANTICOMUNISTE orasul Timisoara, sa fie mentionat ca LOCUL unde s-a semnat PACTUL!
El vrea sa vorbeasca multimii din balconul Operei din Timisoara, unde au aparut in 20 decembrie primii revolutionari, de unde s-au rostit PRIMELE cuvinte impotriva DICTATORULUI CEAUSESCU, si unde in 11 martie 1990 s-a citit PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA (care cuprinde punctul 8, referitor la interzicerea accesului fostilor nomenclaturisti la putere)!!

El NE SFIDEAZA in propria noastra tara!
El vrea TOATA TARA sa fie NUMAI A LUI!
El vrea sa SE RECONCILIEZE CU ISTORIA!!!
ISTORIA NU-I APARTINE!!

Adica CE VREA GEOANA?
Sa uitam ca la Timisoara a inceput REVOLUTIA, lupta anticomunista.
Sa uitam ca au murit romani pentru acest IDEAL.
Sa uitam ca Militaru SUB COMANDA LUI ILIESCU a tras in noi, dupa 22 decembrie 1989.
Sa uitam ca activistul PCR Ion Iliescu i-a PREDAT STAFETA LUI GEOANA.
Sa uitam ca are sa ne dea INAPOI banii din tunurile date si din comisioanele luate din afacerile NECURATE.

Nu vedeti ce spun televiziunile despre noi???
Ca in piata Operei din Timisoara erau niste drogati, niste oameni fara casa, care se exhibitioneaza public, ca la Bucuresti in Piata Universitatii au fost niste golani, niste batausi!
Daca era Geoana presedinte, SUNTETI CONSTIENTI ca scotea armata si jandarmeria sa ne imprastie, iar la ora asta multi dintre noi eram arestati?
Sunteti constienti de asta???

Abjectul mafiot ce se vrea RECONCILIAT CU ISTORIA, s-a dus la Timisoara SA NE BATJOCOREASCA idealurile si simbolurile!
S-a dus la Timisoara sa ne PROFANEZE MORTII REVOLUTIEI!

DEMNITATEA noastra, NU E DE VANZARE!
LIBERTATEA noastra NU E NEGOCIABILA!
SIMBOLURILE noastre sunt castigate PRIN LUPTA SI CU SANGE!
MORTII REVOLUTIEI sunt ai nostri si sunt ingropati in pamantul sfant, al Romaniei, alaturi de stramosii nostri!

La mulţi ani, România!

România are 91 de ani.

Când s-a născut, era obosită după un război devastator, dar era veselă şi întreagă.

Istoria a făcut-o mai mică.

Acum e nebună  şi este la o răscruce.

Un drum duce la o întoarcere în timp, unde sub liniştea mult clamată, ceea ce a mai rămas din România poate trece în nişte măini hulpave, un altul duce spre o Românie agitată,  probabil ţignită, dar europeană.

Ce urez eu României?

“La mulţi ani!” şi un Moş  Nicolae care să aducă demnitate naţională  şi multă, multă normalitate.

Bombe mediatice şi alte fâsuri

Mă uit, mă minunez şi iar mă uit şi iar mă minunez.

Corul limbricilor e în mare vervă, s-au depăşit 24 de ore de când televiziumile mogulilor se arată efenctiv oripilate de gestul lui Băsescu.

Ba că a dat cu pumnul într-un copilaş nevinovat, ba că gestul are implicaţii îngrozitoare în ceea ce priveşte viitorul acestei ţări.

Vedem parlamentari şi jurnalişti care au găsit încă un  motiv de a-l înjura pe Băsescu. Nu că asta ar fi o noutate.

Se desprinde oarecum din toate celelalte prin faptul că însuşi Patriciu a pomenit pentru prima dată de acest filmuleţ. Hehehe … ciudată potrivire. Vorbim de Patriciu, ne amintim de moguli, vorbim de moguli, ne amintim de televiziuni, vorbind de televiziuni, ne amintim de oameni care prelucrează imagini, oameni care au la dispoziţie softuri care nouă, muritorilor de rând ni s-ar părea desprinse din filme SF.

Adică stă filmuleţul ăla cuminte, la cutie în acea campanie electorală, apoi mai stă şi când cu referendumul şi hop, cu mai puţin de două săptămâni înainte de turul doi al alegerilor apare.

Nu trebuie să fii specialist ca să observi că mâna Preşedintelui pare a se lungi semnificativ în momentul aşa zisei lovituri, ba mai mult, dacă cineva ar avea curiozitatea să observe un lucru. Mâna care pare a apărea de după femeie pare a arăta că e a unui om aflat mai jos, ori că Preşedintele pe lângă că şi-a lungit mâna ca un extraterestru, mai avea încă o articulaţie.

Dacă tot nu se pricep să facă un trucaj, de ce dracu mai mănâncă banii mogulilor?

Nu se mai ştie nimic despre copii traficaţi de Johannis, nu se mai ştie nimic de ouăle lui Bombonel, de Afacerea Sterling, de şantajul lui Sorin Roşca-Stănescu, de vânzarea de voturi din Sectorul 5 care au făcut-o pe  Oana Niculescu -Mizil parlamentar, de dosarele care au fost închise odată cu elimidarea Monicăi Macovei, de vizita ilegală a lui Geoană la Moscova, de câte şi mai câte. Nimic. Doar comentarii pe marginea porcăriei.

Eu chiar nu înţeleg, cât de imbecili nu consideră limbricii ăştia?

De putut nu pot merge câteva minute să dea un fost pozitiv sau negativ noului guvern. 2.500.000.000 euro pierduţi de România pentru că nu avem un guvern.

Ce mi s-a părut cu adevărat grotesc s-a întâmplat în emisiunea de la Antena 3.

Nătângul mincinos ordinar, bătrân şi ramolit de Iliescu încerca iar să ne lămurească de faptul că minciunile cu care ne-a gratulat din 89 până acum legat de Loviluţie, sau că cele legate de mineriade sunt adevărul pur ca lebedele pe care le-au mâncat unii pe la Viena.  Uitând să pomenescă de devastările de la sediile partidelor istorice sau de faptul că el însuşi a oprit un meci de la CM de fotbal ca să facă apel la spiritul de dreptate a beţivilor ce lucrau în minele patriei şi arătând pericolul îngrozitor pe care îl repreztentau “drogaţii din Piaţa Universităţii”, dar a găsit că era de obligaţia lui să comunteze moralitatea lui Băsescu.

A fost şi Lavinia Şandru întrecută în curvăsărai politic doar de Cosmin Guşă, a vorbit şi ea, nu a văzut ce era acolo, dar a considerat să spună cât de oribil e gestul Preşedintelui.

Şi ca să mai punem un element, Dinu Patriciu a spus că băiatul a fost lovit şi în plex, iar despre film că se vede că a fost lovit cu pumnul în faţă….  Jegos de-a dreptul.

Acum să vorbim şi despre un aspect oarecum conex. Mama băiatului face acuzaţii în care dă de înţeles că a fost ameninţată de oamenii Preşedintelui, după care vezi doamne intră într-un fel de şoc şi refuză să mai vorbească. Fără înregistrări, fără dovezi. Nimic.

Apare din neştiut o voce masculină spune că e băiatul şi extrem de enervat şi cere să nu se mai vorbească de asta ca măsa e terminată.

Nici nu mai contează că bărbatul cu ochelari care era la doi metrii, sau femeia care i-a dat Preşedintelui hârtiile acelea nu au văzut nimic.

Ah, încă o întrebare, de ce nu mai există şi alte înregistrări? În 2004 unele televiziuni îi erau obediente lui Năstase şi filmau tot ce era legat de Băsescu, în speranţa că vor găsi ceva de care să se lege.

Păi cam cu aceeaşi probitate spun şi eu că mama copilului a primit o sumă uriaşă de bani de la Patriciu, iar băiatul e fiul din umbră al lui Geoană, ca să nu mai spun că mătuşa Cecilia, sora mamei copilului, e o angajată a lui Sorin Roşca-Stănescu…

Şi mai vreau să arăt şi de ce Geoană a fost la Moscova. După cum se vede din poza de mai sus, Mircea Geoană este soldat al Armatei Ruse.

E un fals? Nu e oameni buni, să n-am parte de Iliescu, Geoană, Patriciu, Vântu, Felix etc, dacă e…

P.S. În atenţia  celor care au votat Antonescu la Primul tur: VOUĂ VĂ ERA DESTINAT FILMUL. S-a mizat că până aflaţi adevărul deja aţi băgat în urnă votul cu numele Geoană ştampilat. Dar, asta în alt episod.

Furt pe naiba… jaf ordinar

Primul episod al alegerilor prezidenţiale s-a consumat.

„Am asistat la un furt” – se tot spune. E o minciună sfruntată.

A fost jaf la drumul mare.

Beneficiari? Să vedem doar două capitole:

Capitolul 1 :

Presa mogulă

Pentru a înţelege câte ceva din această poveste, trebuie să luăm căteva chestii.

Presaa mogulă l-a tocat sistematic pe Băsescu, a fost prezentat ca fiind diavolul în persoană.

Pe de altă parte vedem că se afirmă că electoratul urban, cu studii l-a votat pe Antonescu. Hehehe… adică tocmai electoratul consumator de media, deci electoratul asupra căruia influenţa presei mogule e maximă. De exemplu şi acum când scriu, Realitatea tv e galbenă de parcă a lovit-o hepatita.

Capitolul 2:

Autocare

Povestea cu autocarele e una cusută rău cu aţă roşie.

Mai întâi Nica iese cu povestea că pentru 22Noiembrie sunt închiriate toate autocarele din România. Să zicem că a vrut să spună „foarte multe”.

De unde ştia? Simplu, din interiorul PSD. Acesta nu închiriase încă maşinile ci avea asta în plan. Tot Nica a ieşit ieri şi a declarat că peste 5000 de autocare au fost oprite în trafic. Punct. Mai mult nu putea să spună.

În mare majoritate acele autocare erau oprite în zonele considerate fief PSD. Acesta e motivul pentru care nici televiziunile nu puteau să ne arate acele autocare. Ar fi atras atenţia supra zonelor respective.

Acolo s-a mai intâmplat un fenomen.

Foarte multe sate vopsite tradiţional în roşu-PSD-ist au avut o prezenţă foarte mică la urne. Aia nu înseamnă că oamenii nu au votat, au votat, dar pe listele suplimentare din localităţile învecinate.

Furt? Pe naiba, jaf la drumul mare …

Viitoruri posibile

Se spune că viitorul este suma faptelor noastre.

De fiecare dată când avem de hotărât asupra unei chestiuni oricât de minore, avem în faţă mai multe viitoruri posibile; fiecare din variantele pe care le avem în faţă ducându-ne pe una din variantele de viitor care ni se oferă.

La fel şi popoarele au în faţă uneori astfel de momente.

Toate variantele posibile le sunt prezentate ca frumoase. Chiar dacă sunt diferite, toate sunt prezentate ca luminoase, pentru că sunt poleite frumos.

Adevărul totuşi uneori răzbate.

Ieri am avut ocazia să văd câteva din aceste variante de Românii viitoare.

România  lui Gigi Becali.

O Românie mafiotă, o Românie guvernată de clanuri, de familii, de indivizi, pentru care contează doar bogăţia, totul subordonându-se familiei din care provine Personajul Număru Unu. O lume unde scara de valori e profund dată peste cap şi subordonată interesului, celor din vârf, o lume unde legea are un singur rol acela de a ţine mulţimile la o distanţă respectabilă de vârful piramidei.

Am mai văzut şi România lui C.V.Tudor.

O Românie paranoică, asemănătoare Germaniei de după venirea lui Hitler la putere şi până la declanşarea celui de-al doilea război mondial. O Românie unde liderul suprem este infailibil precum Papa şi e sinonim legii,  o Românie în care eşti vinovat din start dacă eşti diferit, o Românie intolerantă unde ungurii, ţiganii, evreii, negrii, străinii, handicapaţii sunt vinovaţi pentru că sunt ceea ce sunt şi nu pentru că ar fi făcut ceva.

Apoi o Românie incruntată. România lui S. Oprescu.

Este o Românie cum a mai fost în anii ’50, o Românie cu promisiuni despre un viitor srălucit, un viitor posibil de atins după o perioadă cruntă, din păcate un viitor frumos care, asemeni curcubeului, se tot îndepărtează cu cât încerci mai mult să te apropii de el. Zboară ca autostrada.

Am mai văzut două Românii care ne sunt prezentate ca apropiate, România lui Antonescu şi România lui Geoană.

Sunt Românii aflate la mii de ani lumină distanţă una de alta, două românii  profund incompatibile.

Au ceva comun. O Românie condusă de marionete cu obedienţe faţă de gigantul rus, de fapt către diferite părţi ale acestuia.

România lui Antonescu, o Românie subordonată intereselor oligarhiei ruse, o Românie unde omul de rând va avea onoarea şi plăcerea să prevească la televizor cât de bine trăieşte clasa selectă a miliardarilor, o Românie unde omul de rând are toate libertăţile din lume, cu excepţia libertăţii de a trăi normal şi decent. Acesta fiind unul din apanajele clasei privilegiate.

Cealaltă, a lui Geoană, e o Românie pe care unii au uitat-o prematur. O lume cu congrese fastuoase, spectacole omagiale, drapele roşii, o românie cu cozi, cu cafea din înlocuitori, salam cu soia, o Românie ude paşaportul este o răsplată pentru obedianţă faţă de sistem, o Românie  deschisă doar către est, dar cu sârmă ghimpată spre sud, nord şi vest, o românie a baronilor roşii, controlată de GRU, de baronii sindicatelor, de o justiţie profund controlată şi subordonată politicului, o Românie bolnavă de suspisiune şi secretomenie. O Românie a minciunii.

I-am văzut aproape pe cei doi lideri ai acestor Românii la Antena 3.

Erau ca două fiare care aşteptau încordate să vadă gâtul dezgolit al adversarului. Între acuzaţiile de „Dumneavoastri minţiţi domnule ….” sau „Dumneavoastră aţi minţit domnule…” am asistat la partide de puricat asemeni maimuţelor.

Concluzia  unui privitor dinafară nu putea fi decât una: Dacă cele două personaje vor ajunge să se confrunte, într-o alianţă mult clamată, vom avea parte de un adevărat război unde nu se vor lua prizonieri, un război devastator unde la final vom avea un singur şi uriaş cadavru: poporul român.

Am mai văzut o Românie.

Cea mai complicată dintre toate. România lui Băsescu.

O Românie cu fricţiuni interne, cu sindicate protestând, cu certuri, cu scandal, o Românie unde lucrurile fierb, se agită, se ciocnesc dar în care încet, viitorul se decantează, un viitor unde oamenii merg la serviciu, bătrânii primesc pensie, copii se duc la şcoală, bolnavii sunt trataţi în spitale, o Românie cu o justiţie normală, nespectaculoasă dar tot mai eficientă, o Românie unde vinovaţii stau la puşcărie, o lume unde poţi să  te plictiseşti de atâta normalitate.

O Românie plictisitoare, normală, civilizată, europeană.

Poate mai există şi alte variante de Românie viitoare, alegerea stă în puterea românilor. Oricum, într-un final tot la acea Românie normală se va ajunge. Diferenţa esenţială este drumul până acolo. Acesta poate fi scurt, de câţiva ani sau lung, greu, plin de decepţii şi suferinţe, se întortocheri, generaţii sacrificate.

Depinde doar de români cât de orbiţi vor fi de poleiala roşe sau de ţipla galbenă sub care se ascunde o colcăială cenuşie şi puturoasă.

Gândeşte-te române.

Vrei să vezi şi să trăieşti în acea Românie normală sau vrei ca doar generaţiile care vor urma să aibă acest privilegiu?